DESPRE O CONSTRUCŢIE ARHAICĂ ATESTATĂ ÎN GRAIURILE ROMÂNEŞTI DIN BANATUL SÂRBESC

 MARIA MARIN *

  1. Graiurile româneşti din Banatul sârbesc păstrează o serie de particularităţi învechite sau arhaice, dintre care unele au fost discutate de noi în două intervenţii anterioare (Marin 2020, 2022) sau în lucrarea Graiuri româneşti din Banatul sârbesc. Studiu lingvistic. Texte dialectale. Glosar (în curs de apariţie la Editura Academiei Române), realizată de un colectiv de cercetătoare de la Sectorul de dialectologie şi sociolingvistică din Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române, echipă formată din Maria Marin (coordonator), Viviana-Monica Fătu-Ilie, Mara-Iuliana Manta, Carmen-Ioana Radu, Daniela Răuţu şi Dana-Mihaela Zamfir.
  2. De această dată ne oprim asupra construcţiei epistemice poate fi, cu semnificaţia „poate, e posibil”, în care poate precedă infinitivul (a) fi.

Numită construcţie (Zafiu 2006: 481 şi urm.), formaţie (Iordan 1956: 472), locuţiune (Zafiu, loc. cit.), îmbinarea de cuvinte la care ne referim, întâlnită în limba română veche, se află la originea lui poate folosit adverbial (Iordan, loc. cit.), la fel ca parcă < pare că, oare < lat. pop. volet (pers. a 3-a sg. a latinescului volere, care, în general, nu mai este luat în seamă ca având origine verbală, v. Iordan 1956: 472) sau ca regionalismele basám „pesemne, probabil”, mătincă „mă tem că, am impresia că, probabil că” ş.a. (v. Iordan 1956: 472; cf. Zafiu 2006: 478).

  1. Textele vechi atestă construcţia sub forma poate fi pentru secolul al XVI-lea în Cazania lui Coresi (CC1: 377, Densusianu 1938: 271; Frâncu 2009: 137), în Documente și însemnări românești din secolul al XVI-lea (DÎ: 145, Frâncu 2009: 191), precum şi, mai târziu, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, în scrierile lui Gr. Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino şi Dimitrie Cantemir[1] sau în varianta poate a hi, întâlnită în Documentele Hurmuzachi (DH XI: 369, apud Densusianu 1938: 271).
  2. Dicţionarele o consemnează sub verbul a putea, respectiv, în DLR este notată construcţia poate fi (că… sau de…) = probabil (că), posibil (să), cu citate din Varlaam, Dosoftei, Ureche, Neculce, Cantemir, continuând până la începutul secolului al XVIII-lea; în MDA, s.v. poate 10º, formula poate fi cu semnificaţia ‘probabil că’ este prezentată drept învechită.

5.1. În perioada actuală, după informaţiile noastre, expresia pare a nu se mai utiliza decât în zone ale subdialectului bănăţean, unde a fost notată la o informatoare de 61 de ani din localitatea Dubova, comuna Plavişeviţa, judeţul Mehedinţi, situată în zona Porţile de Fier: dumńe‘ắ© sćí˜e cum ˜erá/ p©áće fi că… [lupul] să răpe#á la ˜a [la fată] (TD–Porţile de Fier: 7), construcţie cu atestare unică în lucrarea respectivă, în al cărei glosar nu este consemnată. S-ar părea, după informaţiile de care dispunem, că nu a mai fost atestată în alte surse dialectale până acum.

5.2. Cercetările recente efectuate la românii din Banatul sârbesc prezintă o situaţie deosebită din acest punct de vedere. Reţinem astfel, nu fără surprindere, că particularitatea la care ne referim beneficiază în aria cercetată de noi de nouă atestări (dintre care una pierdută din motive tehnice) înregistrate de la şapte informatori, care, cu o excepţie, respectiv un bărbat de 40 de ani din localitatea Lokve (fostă Sân Mihai) (LVI), reprezintă categoria de vorbitori în vârstă; menţionând că de la o informatoare avem chiar două exemple, este vorba de cinci femei, majoritatea (respectiv patru) peste 70 de ani.

  1. Aşa după cum era de aşteptat, construcţia este utilizată în texte variate din punctul de vedere al conţinutului şi al formei de redare.

6.1. Astfel, o parte dintre exemple sunt extrase din texte narative, redând întâmplări, situaţii din viaţa satului sau din experienţa personală:

  1. 1. ắştia care or vîndút aíĉa [casa, averea] p¤áfe fi că li-˜ jel— c-or vîndút/ şi nu pot să ma˜ vínă [înapoi în sat] (LVI).
  2. 2. ˜el [= soţul] o cam băút/ p¤áfe fi 7ĕ şi dă la băutúră [s-a îmbolnăvit] (BVIIa).
  3. 3. cáre mă vé#e soc¤áfe p¤áće fi că văd/ da ˜o nu văd[2] (MsVII).

6.2. O altă serie de exemple provin din texte descriptive care redau obiceiuri din lumea satului:

  1. 4. p¤áfe fi că să dă [de pomană] la ĉíňe víńe [la casa celui care împarte] (RVIIa).
  2. 5. [Colindătorii] împart între ei [ceea ce primesc de la gazdele colindate] cîţ— îs, p¤áfe fi că îs d£©ăzĕĉ/ şi mă˜ mulţ/ de e˜/ )e copí˜ (RVIIb).
  3. 6. ˜éste p¤áte fi cáre púňe [la tocană ori la diferite alte mâncăruri] fªo˜ #e dáfin/ no˜ n-am pus (RVIIb).
  4. În privinţa tipului de construcţie sub care se perpetuează, aşa după cum se poate observa din exemplele citate, majoritatea covârşitoare se prezintă sub forma poate fi că, în care propoziţia subiectivă subordonată lui poate fi ‘se poate întâmpla’ este introdusă prin că (vezi exemplele citate sub 1, 2, 3, 4, 5, precum şi pe cel din zona Porţile de Fier), adică exact aşa cum este atestată încă din limba română veche, şi doar unul este alcătuit după modelul poate fi care (v. exemplul 6).
  5. Prezenţa acestei construcţii în limba română veche (atestată încă din texte aparţinând secolului al XVI-lea) ne determină să o etichetăm drept arhaică, încadrând-o între arhaismele conservate în anumite arii dialectale într-un mod demn de reţinut şi de subliniat. Constatarea ne motivează, ne obligă chiar să evidenţiem, încă o dată (cf. Marin 2022), stabilitatea remarcabilă a graiurilor româneşti din Banatul sârbesc şi, implicit, să susţinem importanţa studierii minuţioase, din toate punctele de vedere, a limbii române vorbite în afara graniţelor României.

LISTA  ŞI  SIGLELE  LOCALITĂŢILOR  ANCHETATE

B = Barie

E = Ecica

G = Glogoni

I = Iancaid

Ib = Iabuca

L = Locve

M = Marcovăț

Ms = Mesici

O = Ovcea

R = Râtișor

S = Straja

TM = Toracu Mic

V = Voivodinți

Vl = Vlaicovăț

Bibliografie

Densusianu 1938  = Ovide Densusianu, Histoire de la langue roumaine, t. II. Le seizième siècle, Paris, Librairie Ernest Leroux.

DLR = Academia Română, Dicţionarul limbii române (DLR), serie nouă, Bucureşti, Academia Română, 1965 ş.u.

Frâncu 2009 = Constantin Frâncu, Gramatica limbii române vechi (1521–1780), indice general de Alexandrina Ioniţă, Iaşi, Casa Editorială Demiurg.

Iordan 1956 = Iorgu Iordan, Limba română contemporană, [Bucureşti], Editura Ministerului Învăţământului.

Marin 2021 = Maria Marin, Graiurile din afara graniţelor României, păstrătoare ale unor elemente de limbă română veche, în „Limba română”, LXVI, nr. 3: Omagiu lui Gheorghe Chivu, la aniversarea a 70 de ani, p. 350–354.

Marin 2022 = Maria Marin, Câteva elemente de limbă română veche în graiurile româneşti din Banatul sârbesc, în Lucrările Simpozionului de dialectologie, septembrie 2020, Cluj-Napoca, Editura Scriptor/ Argonaut.

MDA = Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Micul dicţionar academic, cuvânt-înainte de Marius Sala, vol. IV. Pr–Z, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2003.

TD–Porţile de Fier = Cornelia Cohuţ şi Magdalena Vulpe, Graiul din zona „Porţile de Fier”. Texte. Sintaxă, Bucureşti, Editura Academiei, 1973.

Zafiu 2006 = Rodica Zafiu, Observaţii asupra originii şi a evoluţiei adverbului modal poate, în Studii de gramatică şi de formare a cuvintelor. În memoria Mioarei Avram, coordonator: acad. Marius Sala, Bucureşti, Editura Academiei Române, p. 478–490.

On  an  archaic  construction  attested  in  Daco-Romanian  idioms  from  the Serbian  Banat

Abstract

The author returns to the specific particularities of old Romanian that appear to be preserved (only) in Romanian sub-dialects from the Serbian Banat. It is about the construction poate fi că `it is possible that, it can be that, maybe`, which is the origin of poate with adverbial use and which appears to be encountered today in only seven examples that were registered with six subjects from five localities among the 14 ones with Romanian population in north-east Serbia. The localities were researched for the volume Graiuri româneşti din Banatul sârbesc (Romanian sub-dialects from the Serbian Banat), elaborated by a team of researchers from The Dialectology and Sociolinguistics Department at the `Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti` Institute of Linguistics, The Romanian Academy. The volume is due to appear at the Romanian Academy Publishing House in Bucharest.

Keywords: archaic construction, epistemic idiom, adverbial “poate”, subjective subordinate clause, linguistic stability.

* Institutul de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, Bucureşti, România (dialectologie@yahoo.com).

[1] O atentă şi bogată trecere în revistă a atestărilor construcţiei poate fi (precum şi ale altor ipostaze ale lui poate) în româna veche se găseşte în Zafiu 2006: 483–487.

[2] Informatoarea este oarbă.