ALIL history/ Istoricul revistei

Publication History of ALIL

„Anuar de lingvistică și istorie literară” (Yearbook of Linguistics an Literary History) is a  publication belonging to the Institute of  Romanian Philology „A. Philippide” of the Romanian Academy, Iași Branch. The more than sixty issues published along the last six decades (the current issue being LXI/2022) state to its core importance for the institution that it represents in the domain of academic publishing. The history of our yearbook comprises two main stages.

The Romanian Academy founded its Iași Branch in 1949. One year later, in 1950, a new scientific publication was established here: „Studii și cercetări științifice” (Scientific Studies and Researches), a yearbook never to be discontinued since then. In the first years, until 1955, the periodical contained various domains, from mathematics and chemistry, to history and philology. After 1955, it became solely dedicated to philology and reflected mainly the work of the researchers from the old „A. Philippide” Institute, which had been founded back in 1927, and had been included in the Iași Branch of the Romanian Academy. Between 1956 and 1963 the yearbook contained two volumes a year, one for the publication of linguistic studies, and the other for the works of literary history and folklore sections. In 1964, the name of the publication was changed to „Anuar de filologie” (Yearbook of Philology), and since 1965 the same periodical has been published under its current title, „Anuar de lingvistică și istorie literară” (Yearbook of Linguistics an Literary History), with an annual frequency.      

______________________________________________________________________________________________________________________

Publicaţie a Institutului de Filologie Română „A. Philippide” al Filialei Iaşi a Academiei Române, „Anuarul de lingvistică şi istorie literară” (ALIL), ajuns la t. LXII/2022, are o existenţă strâns legată de istoria instituţiei academice pe care o reprezintă publicistic şi sub egida căreia apare. Şi din această perspectivă, se impune considerarea a două etape privind viaţa publicaţiei pe care o prezentăm în continuare.

Trebuie să ne referim, astfel, mai întâi, la înfiinţarea, în anul 1950, a revistei „Studii şi cercetări ştiinţifice” (SCŞt), ca publicaţie a Filialei din Iaşi a Academiei (creată în 1949). Această revistă va avea, între anii 1956 şi 1963, o serie specială de filologie a câte două fascicule pe an, spaţiu tipografic destinat, în primul rând, publicării rezultatelor activităţii ştiinţifice desfăşurate de membrii colectivelor de lingvistică şi, respectiv, de istorie literară şi folclor ale Secţiei de filologie de la Institutul de Istorie şi Filologie, aflat în structura Academiei, Filiala Iaşi; anterior, în perioada 1950–1955, studiile şi articolele tratând probleme ale domeniului filologic au apărut împreună cu cele de matematică, fizică, chimie etc. în fascicule comune ale revistei (cu excepţia fasciculelor 3–4/1954 şi 1–4/1955, care au avut o serie aparte de „ştiinţe sociale”).

„Anuarul de lingvistică şi istorie literară” va continua, odată cu apariţia, în 1964, a primului tom al colecţiei sale, seria de filologie a revistei citate anterior.

1. „Studii şi cercetări ştiinţifice” (SCŞt): I–XIV/(1950–)1956–1963

În paginile publicaţiei „comune” a Filialei Iaşi a Academiei Române au apărut atât lucrări de lingvistică (lexicologie, etimologie, stilistică, istoria lingvisticii), cât şi de istorie, teorie şi critică literară, de folcloristică sau de istorie a culturii româneşti, tematica acestor contribuţii anunţând, în linii mari, orientarea viitoare a revistei. Dintre autori, în majoritate cercetători ai Secţiei de filologie de la Institutul menţionat, trebuie amintiţi (urmând ordinea domeniilor enumerate) G. Ivănescu, V. Arvinte, Gr. Scorpan, G. Istrate, Al. Dima, Şt. Cuciureanu, Al. Teodorescu, N.I. Popa şi I. Lăzărescu.

Înfiinţarea, în 1956, a seriei speciale de filologie a dus, treptat, la creşterea remarcabilă a numărului colaboratorilor, conţinutul publicaţiei îmbogăţindu-se şi diversificându-se în mod simţitor cu fiecare volum. Începând cu t. X/1958 (volumul Omagiu academicianului Iorgu Iordan – la 70 de ani), se recurge la o structură editorială pe rubrici, care sunt intitulate Studii, Note, Critică şi bibliografie şi Cronică. Din 1960, seria de filologie a revistei beneficiază de o conducere proprie, formată, faţă de o etapă anterioară, exclusiv din profesionişti în domeniu (vezi infra). Printre colaboratori, alături de cercetătorii filologi, care îşi vor continua activitatea în cadrul Centrului de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor (înfiinţat la sfârşitul anului 1963, prin transformarea în unitate independentă a Secţiei de filologie a fostului Institut cu profil mixt), se află numeroşi universitari ieşeni: Th. Simenschy, Ariton Vraciu, Const. Ciopraga, Al. Husar, Maria Platon, V. Adăscăliţei,  Al. Andriescu, Corneliu Dimitriu, Liviu Leonte. Totodată, poate fi semnalată şi colaborarea unor reputaţi filologi bucureşteni, care în acei ani se aflau la început de drum, precum I. Fischer, Ion Gheţie, Maria Iliescu, Florica Dimitrescu, fapt ce atestă intrarea publicaţiei cel puţin în circuitul naţional al literaturii de specialitate. În afară de domeniile filologice consemnate pentru perioada 1950–1955, încep să fie publicate contribuţii abordând diverse alte preocupări: istoria limbii române literare, istoria gramaticii, istoria ortografiei româneşti, fonetică generală şi fonetică istorică, morfologie şi sintaxă, structura vocabularului, romanistică, slavistică, dialectologie, onomastică, studiul vieţii şi operei a diferiţi scriitori, istoria traducerilor în România, istoria presei româneşti, literatură universală. Studiul cel mai important şi mai amplu apărut în această perioadă este Terminologia exploatării lemnului şi a plutăritului, semnat de V. Arvinte (în SCŞt, VIII, 1957, fasc. 1), lucrarea figurând, din 1965, în lista de titluri din bibliografia Dicţionarului limbii române al Academiei (DLR).

Un aspect inedit din perspectiva anilor 2000, asupra motivaţiei căruia nu este necesar să insistăm, îl constituie numărul mare al contribuţiilor care tratează diverse probleme de slavistică, mai ales de limbă şi literatură rusă clasică şi contemporană şi, de asemenea, frecvenţa cu care apar prezentate sau recenzate cărţi şi reviste din aceeaşi zonă de interes (însuşi sumarul revistei apărea, obligatoriu, şi în traducere rusă, în afară de cea franceză, după cum tot în aceste două limbi erau şi rezumatele studiilor şi articolelor publicate). În acelaşi timp, exista „directiva” ignorării filologiei române dintre Prut şi Nistru; cu titlu de excepţie apare, totuşi, recenzia-studiu, semnată de Ecaterina Teodorescu, la cartea Contribuţii la studiul infinitivului moldovenesc (în grafie rusă; Chişinău, 1962), avându-l ca autor pe acad. Silviu Berejan, cunoscutul lingvist de la Chişinău (vezi SCŞt, XIV, 1963, 1). Tributul dat imixtiunii politicului este reflectat şi de varii editoriale pe teme ideologice, impuse în epocă; pe de altă parte, exista obligaţia ca fiecare fasciculă să cuprindă un articol consacrat literaturii „contemporane” (fapt care explică interesul, oricum ostentativ, pentru opera lui Mihai Beniuc, Horia Lovinescu, V.Em. Galan, Dan Deşliu, Titus Popovici, Petru Dumitriu, Lucia Demetrius). Consultând cele 14 volume ale colecţiei SCŞt, lectorul de bună-credinţă va putea constata, însă, că aceste aspecte conjuncturale nu impietează asupra profilului şi a conţinutului de ansamblu al publicaţiei.

2. „Anuar de lingvistică şi istorie literară” (ALIL): începând cu XV/1964

Continuator al revistei „Studii şi cercetări ştiinţifice”, seria Filologie, „Anuarul de lingvistică şi istorie literară” îşi începe existenţa în 1964, sub denumirea tranzitorie de „Anuar de filologie”, iar din 1965 va apărea cu titlul actual; anul reper de numerotare a tomurilor ALIL este anul 1950 (an I). Iată succesiunea lor: t. XV/1964 („Anuar de filologie”); t. XVI/1965; t. XVII/1966; t. XVIII/1967; t. XIX/1968; t. XX/1969; t. XXI/1970; t. XXII/1971; t. XXIII/1972; t. XXIV/1973; t. XXV/(1974–) 1976; t. XXVI/1977–1978; t. XXVII/1979–1980; t. XXVIII/l981–1982: A, B; t. XXIX/1983–1984: A, B; t. XXX/1985, A; t. XXXI/1986–1987, A; t. XXX–XXXI/1985–1987, B; t. XXXII/1988–1991: A, B; t. XXXIII/1992–1993: A, B; t. XXXIV–XXXVIII/1994–1998 (seria de Istorie literară a beneficiat de un tom independent, XXXIV, pentru anii 1994–1995); t. XXXIX–XLI/1999–2001; t. XLII–XLIII/2002–2003; t. XLIV–XLVI/2004–2006; t. XLVII–XLVIII/2007–2008; t. XLIX–L/2009–2010; t. LI/2011; t. LII/2012; t. LIII/2013; t. LIV/2014; t. LV/2015; t. LVI/2016; t. LVII/2017; t. LVIII/2018; t. LIX-LX/2019-2020, t. LXI/2021, t. LXII/2022.

În perioada 1981–1993 s-au editat două serii paralele, A. Lingvistică şi B. Istorie literară, care au fost reunite, prin reducerea spaţiului tipografic, într-un singur volum, începând cu t. XXXIV–XXXVIII/1994–1998. Perturbarea fluxului editorial normal al „Anuarului”, de la t. XXXII/1988–1991 şi în continuare (vezi alineatul precedent), se explică, în primul rând, prin dificultăţi financiare. În prezent, „Anuarul” are o ritmicitate constantă.