ALIN-MIHAI GHERMAN*
Păstrat în trei copii manuscrise din secolul al XVIII-lea[1], textul Istoria oștirii ce s-au făcut asupra Moreii în anul 7223 [1715] a fost editat de Nicolae Iorga ca un important document românesc cu referire la istoria universală[2]. Bogăția lexicului de origine turcă și neogreacă a atras atenția lingviștilor, multe din cuvinte fiind incluse în surse bine cunoscute precum Dicţionar româno-german al lui H. Tiktin (București, 1903–1925), Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române, vol. 2. Vocabularul a lui Lazăr Șăineanu (Bucureşti, 1900) sau Les mots d’origine néo-grecque en roumain à l’époque des Phanariotes a lui Ladislas Gáldi (Budapest, 1939), lexicul excerptat apărând sub cele mai diverse sigle: Mscr. 1715 ARH.ROM II (Tiktin), Ist. (Şăineanu) sau Iorga, Mor. (Gáldi). Istoria oștirii ce s-au făcut asupra Moreii a fost înregistrată, probabil pentru prima sa parte, în care descrie martiriul lui Constantin Brâncoveanu, între cronicile interne (Crăciun, Ilieș 1963), dar a suscitat, din păcate, în prea mică măsură interesul istoricilor români și străini.
S-a considerat îndeobște că textul a fost redactat în anul 1715, ultima dată consemnată în text fiind 12 noiembrie (după calendarul gregorian, 23 noiembrie), însă o datare mai precaută ne obligă să lărgim intervalul până la 21 ianuarie (1 februarie s.n.) 1716, data mazilirii domnitorului Ștefan Cantacuzino, despre care Diichiti vorbește ca fiind încă în funcție.
Atribuită de Nicolae Iorga cu bune argumente lui Constantin Diichiti – grec din Fanar apropiat al familiei Cantacuzino, care a avut, se pare, o contribuție importantă în căderea lui Constantin Brâncoveanu –, manuscrisul se dovedește de un mare interes pentru istoria literaturii române, fiind un prim jurnal de călătorie cu ample interferențe cu beletristicul, căci, comparativ cu jurnalul arid al ambasadorului francez la Constantinopol, Benjamin Brue[3] (Gherman 2020), textul atribuit lui Constantin Diichiti aduce, pe lângă foarte multe informații încă necunoscute cercetătorilor străini, multe elemente (descrieri, dialoguri, portrete ale diferitelor persoane implicate în conflict etc.) cu evidente valențe artistice. Un argument în această atribuire poate fi furnizat de faptul că autorul este un bun cunoscător al limbilor neogreacă și turcă, dar și de interesul pe care scriitorul îl prezintă față de monumentele bizantine (cetăți, biserici, mănăstiri) întâlnite în drum.
Descriind campania militară turcă din 1715 pentru recucerirea peninsulei Peloponez (Moreea) aflată pentru patruzeci de ani sub stăpânire venețiană, textul lui Constantin Diichiti abundă în cuvinte de origine neogreacă sau turcă, destinate să denumească obiecte, noțiuni și, mai ales, elemente ale lexicului militar insolite pentru cititorul contemporan lui (și, cu atât mai mult pentru cel din zilele noastre). Foarte probabil o explicație pentru unele dintre cuvintele de origine neogreacă vine și din faptul că autorului, grec din Fanar venit în Țara Românească la curtea Cantacuzinilor, îi „scapă” unele cuvinte din limba sa maternă (este de semnalat că multe din grecismele prezente aici își află prima atestare în textele scrise în aceeași epocă de Dimitrie Cantemir). De multe ori este greu de stabilit dacă un anumit cuvânt provine din limba turcă sau din neogreacă, între care, de altfel, constatăm foarte multe împrumuturi reciproce. Uneori cuvinte de origine occidentală (latine sau neolatine) au fost împrumutate în mediul cosmopolit al Constantinopolului (în turcă și/sau în neogreacă). Nu de puține ori, aceste cuvinte sunt dublate de sinonime cunoscute cititorului: „adalet-chioșchiu[4] adecă foișorul dreptății”, „muhlet, adecă soroc”, „esnafurile, adecă toate rufeturile”, „alaiul dumanealei, adecă armadiei”, „sarnăciuri, adecă stearne”, „ghecit, adecă trecătoare, vale îngustă”, „mutfahurile, adecă cuhnea”, „tuzula, adecă αλατισμένος, sărătură”, „tuzimini, adecă cămărașul de sare” etc. În cazul toponimelor grecești sau turcești provenite din lexicul comun, Diichiti apelează la aceeași soluție: „Boș-Torvala, adecă Traistă Goală”, „Gisrì-Izdin, adecă Podul Izdinului”, „Ahlando-Cambo, adecă Câmpul cu Perile Moi” etc. Alteori, el echivalează toponimul turcesc cu cel grecesc: „Stife, adecă Thiva”, „Menzil-Magare, adecă la Megar”, „Maneșche, adecă la Monvasia” etc.
În cercetarea noastră ne propunem să evidențiem o serie de cuvinte neincluse până acum în dicționarele limbii române, dar să și semnalăm unele prime atestări şi sensuri necunoscute sau să facem corecții cu privire la etimologia unor cuvinte. Dintre cuvintele necunoscute menţionăm:
adalet-chioschiu, s.n. turn sau chioșc de observație (tc. adalet kiosku ’turnul judecății’): „s‑au suit vizirul în foișorul de priveală, ce să chiamă adalet–chioșchiu”, „vizirul în adalet-chioșchiu să suise, de privia ce va arăta sfârșitul”.
afierosi, vb. a dedica, a destina (ngr. αφφιερώσω): „acei bani sânt afierosiți vacuf, la mănăstiri, la săraci milă și la alte locuri s-au dat ca pentru sufletele lor; ce nu să pot face acest obiceaiu să să dea lucruri străine și afierosite”.
alai-topciu, s.m. regiment de artileriști (tc. alay topçu): „Au purces gebegibașa cu toți gebegii și topcibașa cu topcii cu gebhaneaoa, cu 350 alaiu-topcii cu 12 balghemezuri”.
alepalilie, s.f. fapt consecutiv, repetiție (ngr. αλλεπάλληλοι): „au întrat în cetate și au abătut ca săbiile prin frânci și în raiale, așijderea și frâncii – în turci și, făcându-se alepalilie tăiare într-înșii, au căzut mulți din turci”.
anapolitean, s.m. locuitor al Naupliei (Amapoli): „așa au făcut că întâiu pe anapoliteani i-au mințit cu cuvânt de ajutor că iaste să le vie, apoi pe cei de la Mothoni”.
apofasi, vb. a decide (ngr. αποφασίζω): „Deci a doua zi, strângându-să după poruncă la saraiul vizirului și apofasindu-să oastea asupra Moreii, au făcut și davaoa după obiceaiu și s-au scos și tuiurile”.
Cuvântul apofasis, s.f. (ngr. απόφαση) prezintă un sens ‒ ‘decizie’ ‒ și o etimologie diferită de cele menționate în DEX s.v. apofază: „Și, după poruncă strângându-să și mușaverea făcând, această apofasis au dat ca să să apuce iar de bătaie”.
aposchevi, s.n. material de intendență (la o campanie militară) (ngr. αποσκευή): „Găsind turcii vreame de liniște și fiind gata mihminaturile și aposchevi ale oștirii și pe marea și pe uscat, fost-au scris și raielele moraiți încă cu multă vreame mai înainte la Poartă”; „i-au dat și 30 tunuri și două havan-toplară cu mihimatul lor, adecă cu aposchevi”.
avlac, s.n. șanț (ngr. αυλάκι): „printre copaci, pe marginea avlacurilor [se află] tot tufe de rozmarin”; „grădinile le au răzorite, osebite una de alta cu avlacuri”.
bagace, s.f. grădină (tc. bahçe): „Purcegând de la Mistra am conăcit la Purivoli la bagaceale, adică la grădini, tot pe luncă și pe râul lui Mistra, mergând ceasuri 3”; „Prin care casaba curge o gârlișoară frumoasă, de dă în Carasu, pe lângă care să face orez mult, bumbac și alte sămănături. Are și vii multe și bagaceale”.
bail, s.m. titlul ambasadorului venețian la Poarta Otomană (it. bailo): „au închis și pe solul, bailul venițianilor, ce să afla în Țarigrad la Stavrodromi”[5].
banio, s.f. muncă de servitute (tc. banyo ’baie’): „să-i puie în vase pe toți cu tot ce vor scoate, apoi să le ia tot ce vor avea […] și pe ceialalți să-i trimită la Țarigrad la banio și lopată, iar pe ghenărariul să-l trimiță la dânsul”.
bastarda, s.f. fregată (it., dialectul venețian: [nave] bastarda): „întrând în caicul vizirului, care iaste cu coviltir și acoperit cu postav vearde […] și, mergând și ei la bastarda, unde iaste Capitan-Pașa, să suie amândoi sus”; „Acolea la Salonic au venit și Capitan-Pașa cu bastarda și cu alte catarge”.
baș-galion, s.n. nava de comandă: „60 de galioane mari întrarmate cu multe tunuri și cu mulți levenți, iar cel mai mare baș-galion, ce l-au înarmat într-acest an, care să chiamă și utuci–ambarlama”.
bezesten, s. n. bazar acoperit (tc. bezesten, bezestan, bedesten): „Acest Ghemì-Sălerì iaste oraș casaba mare, iar nu cetate, târg frumos cu prăvălii multe cu bezesten”; „Acolea, la Ghenì-Șelarì au lăsat vizirul hazneaoa, puind-o în bezesten în târg înlăuntru”.
bostangibașa, s.m. comandantul bostangiilor (tc. bostancıbaşı): „S-au făcut alaiul împăratului, ieșind împăratul, șehzudea, coconul împăratului, vizirul, muftiul, ricab-caimacan, caimacanul Țarigradului, caziascherii cu toate ulemalele și baș-capigibaș cu inicer-aga cu toată inicerimea, gebegiibașa cu gebegii, topcibașa cu topcii, saxongibașa, zagargibașa și alți ogiac-agalari, bostangibașa cu bostangii”; „iaste făcut zidiu și poartă, de să închide, la care șade hasechiu despre partea bostangibașa de păzeaște”.
boță, s.n. (pl. boțe) butelie, vas rotund pentru lichide (it. bozza): „au dat jaf prin bisearici, prin case, prin magazii, prin prăvălii de răpiia cine ce putea și fugiia: cine potire, cine discoase, […] cine sticle, cine clondire, cine păhară, cine boțe, cine destie, cine burie”.
calamboli, s.m. porumb (ngr. καλαμπόκι): „La acest oraș își țin grăunțele, adecă grâul, orzul, calamboli prin gropi”.
canuha, s.f. caier din fibre textile (it. canocchia): „cine ce putea apuca, pe poartă ieșia: […] cine cu haine, cine cu așternute, cine cu postave, cu canuhale”.
capigilar-chehaie, s.m. intendentul-șef al vizirului (tc. kapicilar kehaya): „.După aceaia, scoțând sângeacul din haznea, îl ia ceaușbașa cu capigilar-chehaiesi, de-l duc înaintea împăratului”; „După aceaia, Capitan-Pașa din bătrânii ce era acolo au trimis pe câțiva capigilar-chehaiasă ai lui la vizirul, cari capigilar-chehaiasă, după ce au mers la vizirul cu această veaste, au luoat mare bucurie”.
capugibașa, s.m. căpetenia paznicilor Porții, echivalentul cămărașului în Țările Române și al șambelanului în cele occidentale (tc. kapıcıbaşı): „S-au făcut alaiul împăratului, ieșind împăratul, șehzudea, coconul împăratului, vizirul, muftiul, ricab-caimacan, caimacanul Țarigradului, caziascherii cu toate ulemalele și capigibaș cu inicer-aga”.
catadichi, s.f. condamnare, sentință (ngr. καταδίκη): „Care catadichi și nevoie văzând-o un popă și, știind ierbăria, acolea au întrat înlăuntru și, făcându-și cruce, au dat foc în iarbă”.
catargă, s.f. confiscare (ngr. κατάργηση): „neguțitorilor venițieni le-au dat poruncă ca până în trei zile să-și rădice tot ce vor avea și să întră în corabie ca să să ducă la țara lor, iar oricarele din trei zile va mai zăbovi la catargă va să puie”.
caticumenă, catihumenă, s.f. pronaos, spațiu rezervat catecumenilor (ngr. κατεχόμενος): „stâlpii dverilor și ai icoanelor sânt tot de somachi, păreții și 4 coloane ce sânt boltele pe dânsele zidite, căptușite tot cu lespezi de somachi; deasupra are catihumena ca și Sveti Sofia și ceaialaltă făptură a bisearicii pe sămuirea Sfintei Sofii iaste”; „în coasta bisearicii ceii mari iaste altă bisericuce, făcută de treaba împărăteasii, și aceaia frumoasă, iar nu cu lespezi de somachi, din care iase ușă la catihumena pe jos, de întră în cea mare”.
căltuc, s.n. scaun, fotoliu (tc. koltuk); în expresia a face căltuc ’a lenevi’: „nu era ei nici de o treabă, ce numai doar cât făcea căltâc și foamete în tabără”.
câzlar-aga, s.m. titlu purtat de eunucul-șef al haremului (tc. kușlar-ağasi „domnul păsărilor”): „s-au făcut alaiul validelei, a împărăteasei, ieșind cu tot haremul cu câzlar-aga cu parataxis după obiceaiu”.
cealău, s.n. tufă, tufiș (tc. çalı): „până la Aidarla sânt feațe de dealuri foarte frumoase cu livezi, iar sânt și mărăcini, cealăi, crâng”.
ceaușbașa, s.m.[6] oficial otoman, care este șeful sergenților din Dîvân-ı Hümâyûn, un fel de adjutant-șef al sultanului (tc. ceavușbaşı): „au venit defterdariul și reis-efendi și ceaușbașa și le-au poruncit să meargă la cetate”; „ia sângeacul […], îl tinde la vizirul și vizirul, sărutând pământul înaintea împăratului, îl priimeaște și, sărutându-l și el, îl ia iară ceaușbașa”.
ceoșăt, ceașăt, s.m. iscoadă, spion (tc. çüst ’iscoadă’, casus ’spion’): „Într-această zi la Stife au prins pre un ceașăt sclavun găsindu-l ascuns în casa imamului de acolea”; „mărturisind sclavunul că iaste ceașăt trimis de ghenerariul de la Anapoli să vază câtă oaste iaste, sclavunului ca unui ceașăt și imamului ca unui iatac, au poruncit de le-au tăiat capetele”.
chemer, s.n. conductă (tc. kemer ’curea’): „apă multă și bună, carea de la un loc iaste adusă pe chemeriuri de piiatră înalte, până ce întră în cetate”.
chesme-caldarăm, s.n. drum pavat sau tăiat în stâncă (tc. kesme ’tăiat’, kaldırım ’drum’): „Și să înceape pe coastele muntelui chesne-caldarăm, care să suie și să pogoară”; „Iar pogorâșul care pleacă spre poiana lui Menxil-Cară iaste cale strâmtă, chesne-caldărâm săpat în piiatră”; „iaste […] cale rea, strâmtă, povârnișuri mari, cale făcută tot cu ciocanul, chesnea-caldărăm.
chiromasticon, s.n. smalț, mastic de ceară (ngr. κηρομαστίχων): „Iar icoana Preacistii iaste de chiromastihon nezugrăvită de mână de om”.
ciacon, s.m. locuitor al regiunii Ciacona: „Portul manioților și ciaconilor sânt zeghi albe, scurte, și în cap unii poartă câte o tichie de fier, care o au și în loc de zărculă”.
corfos, s.n. golf (ngr. κόρφος): „să face și acolea corfos de mare schilă, de vin corăbii”; „Și cetatea iaste rătundă, căci are corfos și de o parte, și de alta, unde și corăbii vin din toate părțile, fiind schilă”; „De la Platamonas să veade cetatea Salonicului, căci și până acolea tot corfosul Salonicului să chiamă”.
costișa, vb.; costișitură, s.f.: vezi încostișa, încostișătură.
cumbarahanea, s.f. manufactură de grenade și obuze (tc. kumbarahâne): „Și până la cumbarahaneaa ține ca un ceas și jumătate cale strâmtă, surpături, iar de la cumbarahaneaa la vale înceape a să lărgi calea”; „Acolea la cumbarahaneaa iaste și derbent, de păzesc martalogi”.
cușluc, s.n interval de timp între dimineață și prânz, prânzul mic (tc. kuşluk): „Și, țiind năvala și focul până la vreame de cușluc în prânzul mic, după multa moarte, s-au învrednicit turcii de au scos pe frânci din tabiia cea neisprăvită”.
dereli, s.n. pârâu (tc. dereli); dereli de sat ’canal la marginea drumului în localități; canal’: „Iar la conac la derelì iaste dereli, podgorie de vii”; „Mai la deal iaste dereli de sat și de la sat la vale un puț de piiatră foarte adânc”.
destie, s.f. distilator (corupt din it. distillatore?): „răpiia cine ce putea și fugiia: cine potire, cine discoase, […] cine clondire, cine păhară, cine boțe, cine destie, cine burie, cine năstrăpi”.
diba, s.f. țesătură subțire de mătase brodată cu aur și argint, brocart (tc. dibâ): „înaintea lor ducea oamenii lui silihdar-aga caftanul, sabia și buzduganul, țiindu-le în dibale învăluite”; „după dânșii, veniia oile înțolite tot cu țoluri cusute cu sirmă, cu dibale cu serasir și încinse cu brâne de argint”.
dunamna, s.f. forțele navale ale unui stat (tc. donanma): „mergând ei cu dumanoaoa, adecă cu armada la ostrovul Tiro l-au luoat”; „după ce au sosit Capitan-Pașa cu dumanaoa, au trimis la prevedorul și la creștinii ce era acolo, ca să dea cetatea cu bine”.
egir, s.n. răsplată (spirituală sau materială) (tc. ecir): „să ne batem pentru leage și egirul împăratului să murim!, că la aceaia au venit!”; „și le zise să poruncească […] să meargă la cetate, să facă deseară un hugiun în egirul împăratului”.
emet, s.n. indemnizație, câștig suplimentar (tc. himmet): „.Și pricina tăierii au fost că au fost mers o seamă de spahii de au dat arzihal la împăratul, jăluindu-să cum că le-au tăiat emmetele, cărțile de leafă”.
fet, s.n. acaparare a unei țări sau regiuni (tc. feth ’cuprindere, cucerire’): „puternicul și înaltul Dumnezeu a binevrut de s-au făcut țara aceasta feth, adecă s-au deșchis și raialele au venit de s-au închinat”.
gebegibașa, s.m. comandantul ienicerilor de la intendență (tc. cebecibaşı): „toată pedestrimea inicerilor mergând înainte și, după dânșii, zagargibașa, saxonagibașa, topcibașa, gebegibașa și alți ogiac-agalră ciorbagii, îmbrăcați toți în za cu paveze”; „S-au făcut alaiul topcibașii cu topcii lui cu parataxis, precum și gebegibașa”.
hinaron, s.n. torent (ngr. χείμαρρος ’torent’): „după ce pogoară la vale, iaste xiropodami, adecă hinaron numai când ploaia curge, iar în ceaia vreame seacă și rămân scursuri”.
hugiu, s.n. construcție defensivă, cazemată (tc. huğ): „Și cetatea de jur împrejur are hugiuri, adecă bedenuri”.
încostișa, vb. a înainta oblic: „pogorâșul cest mai de pe urmă iaste mai rău și să încostișează în multe părți”; „calea la vale și să încostișează pe după un alt deal, după carele iaste iarăș o poieniță”; „Calea să încostișează într-o parte și într-alta”.
încostișătură, s.f. drum oblic (zigzagat) pe un povârniș: „dinlăuntru, iaste calea ce pogoară în vale la cetate, cu treapte, scalopatii multe, povârniș la vale dintr-o încostișătură până într-alta”; „Pe la care încostișături [se află] cășcioare de zidiu ghebhanea, unde țin iarba”.
jăcos, adj. jăcaș, jefuitor (jac+-os): „cu mănie zicând pașa că nu-i trebuie lui oameni hoți și jăcoși, au porunit acu pe loc de i-au tăiat capul”.
lăgea, alagea, s.f. băi termale (tc. ilaç, ilâç ’medicinal’): „Iar iaste o lăgea, băi calde, care le zic therma, la cari în luna maiu mearge mulțime de oameni de să scaldă și beau, că iaste curățitoare și tămăduitoare”; „iasă un izvor mare de apă caldă, ce-i zice turceaște lăgea, adecă băi calde, fierbinți”; „De la alagea, izvorul ce am zis mai sus, mergând calea pe supt munte diastimă ca un ceas și jumătate iaste de supt munte alt izvor iarăși fierbinte, lăgea, izvor foarte mare”.
leilec-ceadâr, s.n. cartierul general, cortul vizirului (tc. leylek ’barză’, çadır ’cort de pâslă’): „au poruncit de le-au tăiat capetele la leilec-ceadăr”; „aducându-l și pe dânsul, au poruncit de i-au tăiat capul la leilec-ceadâr”; „Iar au poruncit de au tăiat acolea, la leilec-ceadâr, pe cei 7 inși greci”.
magună, s.f. navă masivă de război cu cinci rânduri de vâsle (it. magona): „s-au arătat și Dolfin, capitan-gheneral, cu armada frânească și, viind până supt cetate cu câteva galioane, iar cealelalte împreună și cu trei magune mari”.
mascaroană, s.f. personaj deghizat, mascaradă (ngr. μασκαράς ’cel care se deghizează’): „nu era roata lor îmbrăcată în haine de ostași, precum mai sus s-au zis, ci era în cojoace de lup, în cojoace de oaie, în cojoace de pisică și în altele și în cap cu multe fealiuri de căciuli făcute în chip de mascaroane”; „Iar cel mai-mare a lor era îmbrăcat cu cujoc lățos cu mascaroană îmbrăcat și pe măgar încălecat”.
mersin, s.m. mirt (tc. mersin, ngr. μερσίνη ’mirtus communis’): „lângă vâlcea, de ceasta parte și de ceaialtă sânt tufe multe, crânguleațe de zmiceale de mersini, frunza lui și lemnul samănă cu mălinul, numai borboanele sânt mai roșioare și mai mici”.
mistriot, s.m. locuitor al Mistrei (ngr. μιστριώτης): „după ce-au venit vizirul acolea la Mistra, venit-au din mai-marii bătrânii mistrioților la vizirul de s-au închinat”.
morait, s.m. locuitor al Moreii (ngr. μωραΐτης): „fost-au scris și raielele moraiți încă cu multă vreame mai înainte la Poartă, rugându-să ca să facă milă cu dânșii, să-i mântuiască din robia frâncilor”; „Care vale ține până la Sfeti Ioan, la mănăstire, ce iaste despre stânga, pe deal, împotriva lui Colosirti, unde și sat iaste, de lăcuiesc neguțătorași moraiți”.
muferih, adj. înviorător (tc. müferrih): „Căci curg izvoare multe din muntele lui Mistra, care adapă și grădinile, iar, afară din apa aceasta, au și puțuri cu apă bună de băut; loc foarte frumos, aer bun, muferih”; „Pentru aceaia mulți din cei mari să duc la Turnavo de șed, ceale doao luni, fiind aerul muferih, adecă ușor”.
muhabereci-bașa, s.m. semnalizator naval (tc. muhabereci): „Înaintea cărora, trimițând Capitan-Pașa pe baș-ciohodar și pe muhabereci, i-au luoat, de i-au dus la capetanie de i-au dat în pază”.
muhlet, s.n. răgaz, soroc (tc. mühlet): „Iarăși chemând vizirul pe solul, i-au dat zapisele și i-au zis că până-n atâtea zile muhlet, adecă soroc, să vie banii negreșit”.
muhzur aga, s.m. ofițer de ieniceri însărcinat cu paza marelui vizir (tc. muhzır ağa): „îndată au poruncit muhzur-agăi de au rădicat pe sol cu necinste și pre oamenii lui de acolea, de la casa de împreunare”; „Deci l-au luoat muhzur-aga și, făcând veaste chehaialii, l-au dezlegat și l-au dus înlăuntru la vizirul”.
mujdea, s.f. veste bună, miracol (tc. müjde): „Însă cu această mujdea trimețând chehaioa și cu inicer-aga pe doi iniceri la vizirul și spunând cum că tabiia s-au făcut zapt și s-au luoat”; „Într-această zi s-au născut împăratului o cucoană, a căriia mujdea mergând la împăratul în ordie […] a dat mare bucurie și au făcut mari șânlăcuri”.
nevruz, s.n. sărbătoarea musulmană „Ieșirea din iarnă”, cu ocazia echinocțiului de primăvară, 21 martie (tc. nevruz): „dându-să mari porunci pe la toți pașii și pe la toți beii și pe la toate chehaiele și ciuturile ca să să gătească toți și mai înainte de nevruz să să afle în câmpul Odriiului”.
ogeac-aga, s.m. comandantul unui sălaș de ieniceri (tc. ocak aga): „Și îndată au dat poruncă ca să să strângă ulemalele și ogeag-agalâr a doua zi sâmbătă la divan”; „pedestrimea inicerilor mergând înainte și, după dânșii, zagargibașa, saxonagibașa, topcibașa, gebegibașa și alți ogiac-agalră ciorbagii”.
orni, s.n. furie intensă, mânie (ngr. οργή): „au făcut iar năvală mare și, cu năvala, dând și focuri neîncetate din pușci și, silindu-să cu mare orni asupra tabiilor…”.
prevedor, s.m. guvernator militar (it. prevedore, preveditore): „Însă luoarea ei au fost într-acest chip, că fiind într-însa un prevedor frâncesc cu vreo 50 de soldați de o păziia”; „dar creștinii, înfricoșindu-să, au mers la prevedorul de i-au zis să nu stea împotrivă, ci să dea cetatea”.
reis, reiz[7], s.m. căpitan de navă (tc. reis): „Atuncea, după luoarea tabiei, s-au întors chehaiaoa și defetrdariul și cu reisul la corturi la vizirul”.
reis-efendi[8], s.m. ministrul de externe în Imperiul Otoman (tc. reis efendi): „au venit defterdariul și reis-efendi și ceaușbașa și le-au poruncit să meargă la cetate să stea acolea”; „după porunca vizirului s-au sculat chehaiaoa însuși de au mers acolo la meterez împreună cu defterdariul și cu reis-efendi și cu alții din agiii Porții”.
riaiet, s.n. act sau gest de supunere (tc. riâiet, riayet): „Și vizirul bine au făcut riaietul ce i s-au căzut”.
ricab-caimakan, richiab-caimacan, s.m. conducătorul deputaților (autorităților) care rămâneau în Istambul (tc. rikâb kaymakam): „ieșind împăratul, șehzudea, coconul împăratului, vizirul, muftiul, ricab-caimacan, caimacanul Țarigradului”.
sarnăci, s.n. cisternă (tc. sarnıç): „Iar înlăuntru în cetate, în afară de apa aceasta adusă, are și sarnăciuri, adecă stearne și puțuri”.
saxongibași, s.m. înalt ofițer de ieniceri care se ocupa inițial cu creșterea câinilor sultanului, ulterior având funcții de ceremonial (tc. saksoncubaşı): „S-au făcut alaiul împăratului, ieșind împăratul, șehzudea, coconul împăratului, vizirul, […] saxongibașa, zagargibașa și alți ogiac-agalari”; „au perit și saxongibașa și zagargibașa, zburând în slava norilor cu multe fealiuri de aripi”.
sănducea[9], s.f. cufăr mic, casetă (tc. sandukçe ’cufăraș’): „pe ticăloasele de jupânease, pe care grea, pe care cu copilași mici le trăgea pe jos desculțe, dezvălite, cu oglinjoarele, cu sănducealele, cu steclișoarele”.
scalopatie, s.f. treaptă (ngr. σκαλοπάτι): „dinlăuntru, iaste calea ce pogoară în vale la cetate, cu treapte, scalopatii multe, povîrniș la vale dintr-o încostișătură”.
serdengheciții-aga, s.m. „îndrăzneții”, „disperații”, termen foosit în secolul al XVII-lea pentru a denumi elita avangardei ienicerior (tc. serdengeçti ağası): „mergi acum în cest ceas și adună pe mai-marii ogeagului și le zise să poruncească la toate ortalele, la serdengheciții-agasă și să să rădice cu mic, cu mare”.
serdenghecițiu, s.m. soldat aventurier (tc. tc. serdengeçti): „S-au dat poruncă ca să meargă inicerii și serdengheciții la meterez”; „să mai meargă și din serdengheciții, din spahii, din arnăuții să să suie cătră Palamid, să-l încungiure pe de toate părțile”; „fiind mulțime de iniceri, serdengheciții și de arnăuți strânși, adunați acolea, au început pe departe a sui către Palamid”.
sifat, s.n. îndatorire, rost (tc. sifat): „tabiile […] caută spre Pelagos, fieștecare cu sifaturile lor, cu unghiuri, cu treapte, cu portițe de la una până la alta”; „partea șanțurilor de jos, pe unde iaste cărare de mearge către poarta cetății de jos are și alte sifaturi multe”.
straordinario, straorinarion, s.m. administrator delegat special pe o durată limitată de timp (it. straordinario): „după ce au sosit și vizirul cu toate oștile, îndată au gătit pe un agă și l-au trimis la cetate la straordinario și la prevedorul cu solie să le zică să dea cetatea cu bine”; „El au zis că vor să o dea, că pentru aceaia l-au trimis straordinariul să spuie ca să poruncească să nu mai sloboază focuri, că vor să scoață bairac alb”.
su-iolu, s.n. canal, cale navigabilă (tc. su yolu): „doao izvoare mari de apă. Ci unul curge de să face pârău, iar altul […] iaste făcută hazna cu boltă de piiatră și de la hazna făcută cale, adecă su-iolu…”.
suluc, s.n. căuș (tc. suluk): „apa lor iaste în puțuri adânci, că întră omul de o adună cu sulucul, iar apă bună, reace, mai puțintică”.
surgenie, s.f. exil, surghiunire (tc. sürgün): „în loc ce oștirea să vie poruncă de slobozenie, au venit dimpotrivă, ca să-i ducă la surgenie”.
șamata, s.n. spectacol (ngr. σκεμματα ’scheme’, tc. șamata ’agitație’): „avea și veveriți vii și vulpi avea și lupi umpluți cu fân, de făcea șamatale”.
șehid, s.m. mucenic, martir (tc. şehid, şehit): „pomenirea a șapte turci pași, ce zic că au căzut în războiu, pe vreamea când au luoat Salonicul, cărora și șehid le zic, adică mucenici”.
șeșchinlic, s.n. deosebire, selecție (tc. seçkinlik ’exclusivitate’): „Raialele încă văzând nevoia și făcându-să șeșchinlic între dânșii înlăuntru care încotro va lua, au dat năvală la poartă de au deșchis poarta”.
tamașa, s.f. spectacol comic (aici cu sensul ’pantomimă’) (tc. temâsül): „au venit pitarii cu cuptoriul făcut pe roate cu podoabele lui, unde șed oamenii de cern, frământă, tind pe lopată, bagă în cuptor, scot, aruncă pe la oameni de fac tamașale”; „oștire tâmplându-să și făcându-să tamașa i-au fost chemat înlăuntru așa cu mascaroanele, cum era”.
telsin, s.n. ceremonie de întâmpinare (tc. tɩlsɩm; din gr. tele”mo”): „După «telsim» și «aferim» ce le-au zis, i-au dăruit cu câte 200 de taleri”.
terma, therma, s.f. băi termale (ngr. θέρμαν): „Iar iaste o lăgea, băi calde, care le zic therma, la cari în luna maiu mearge mulțime de oameni de să scaldă și beau, că iaste curățitoare și tămăduitoare”.
tihodromion, s.n. drum protejat cu ziduri laterale (ngr. τείχος ’zid’ δρομιών ’drum’): „De la care la vale iaste făcut șanț adânc cu pietri încheiate, prin care iaste apă din mare adusă, de înconjură până la un loc, unde pogoară tihodromion al lui Palamid”; „Iar unde să sfâșesc treaptele iaste laolaltă de piiatră cu tihodromion, care pogoară pe lângă șanțul porții cetății de jos”.
topcibașa, s.m. comandantul artileriei (tc. topçubaşı): „ducându-să, l-au trecut iarăși de ceaia parte la Stăvrodromi și l-au închis în saraiul topcibașii cel vechiu cu câți oameni să afla lângă dânsul”; „S-au făcut alaiul topcibașii cu topcii lui cu parataxis, precum și gebegibașa”.
toxatis, s.m. arcaș (ngr. τοξότης): „au găsit patru sute de chiemanțes, meșteri toxates, săgetători buni”.
tuzimin, s.m. concesionarul sărăriei (tc. tuz emin): „opresc apa de mare și, închegându-să, să face sare și aceaia o strâng de o fac grămezi; unde și casă sânt, de șade tuzimini”.
țaglă, s.f. Deși cunoscut din dicționarul lui Tiktin, cuvântul necesită câteva comentarii. Sensul lui este ’ghemotoc’, iar etimonul este turcescul çağla ’migdală (caisă, prună) necoaptă’: „în vârful săgeților acest feal de țagle au găsit cu socoteala lor”; „acest sămn iaste toată țagla care pune în căpătâiul săgeții, însă măciuca țaglei de sus iaste cu peane de să deșchid și să închid”.
țeca, s.f. oficină profilată pe imprimarea monedelor; la zecca venețiană avea și funcția de bancă (it. zecca): „având împăratul luoate de la Costandin vodă niște zapise de banii lui ce avea puși la Sfeti Marco la Țeca Veneției, chemat-au vizirul pe sol”; „iaste porunca împăratului să dea și banii lui Costandin vodă ce sânt în Țeca […], de vreame ce acei bani sânt împărătești”.
ucirum, ucărâm, s.n. povârniș (tc. uçurum): „Iar mai nainte, unde iaste pogorâșul cel mai rău, de unde în jos ‒ și vale adâncă, ucirum”; „pogorâșul care pleacă spre poiana lui Menxil-Cară iaste cale strâmtă, chesne-caldărâm săpat în piiatră, iar din cale la vale ucărum”.
valide-chehaia, s.m. administratorul averii valideei (tc. valide kâhya): „au făcut și valide-chehaiesei, Stambol-caimacan pricină ca să-l omoare, să-i ia avuția, fiind om bogat, pre care l-au și omorât”.
vera, s.f. credință, jurământ, onestitate (it. véra ’credință, inel de căsătorie’, ngr. βέρα ’inel de căsătorie’, tc. vera’ ’jurământ’): „cuprinzând și pe unii și pe alții frică mare, au dat cuvânt de vera la Capitan-Pașa cu tocmeală ca aceaia ca pe frânci să-i lase să să ducă la Corifus”; „frâncii dinlăuntru, fără știrea creștinilor, au scos bairac alb de vera, precum socotise”; „văzând ei că nu le vine de nicăiri nici un fel de ajutor de oaste, vrea ca să dea vera de pace”.
xiropodami, s.m. vale seacă, râu uscat (ngr. ξηρός ποταμός ’râu uscat’): „De la Leondari la vale iaste pogorâș rău, pe unde și tufe sânt, iar, după ce pogoară la vale, iaste xiropodami, adecă hinaron numai când ploaia curge”.
zagargibașa, s.m. comandantul celui de-al șaizeci și patrulea corp de ieniceri, care era unul dintre cei mai înalți aga din corpul ienicerilor (tc. zağarcıbaşı): „S-au făcut alaiul împăratului, ieșind împăratul, […], topcibașa cu topcii, saxongibașa, zagargibașa și alți ogiac-agalari”, „cum le-au deșchis, au întrat gebegibașa, topibașa, saxongibașa, zagargibașa și alții din cei mari ca să facă zapt mihmaturilor ce vor fi înlăuntru și altora ce să vor afla, ca să nu jăcuiască”.
zulufliu, s.m. baltagiu din garda sultanului, numiț după ciucurii turbanului (tc. zülüflü baltacı): „S-au făcut alaiul împăratului, ieșind împăratul, șehzudea, coconul împăratului, vizirul, muftiul, […] baltacii, halvagii, hasechii, zuluflii și alte rânduieli împărătești”.
Sensuri deosebite față de cele menționate în dicționare primesc cuvinte ca: bogaz, s.n. ‘strâmtoare în munți sau în mare, canal, trecătoare’ (tc. boğaz); col, s.m. ’patrulă militară cu misiune polițienească’ (tc. kol); cul, s.m. ’sclav, prizonier’ (tc. köle); cumbara, s.f. ’grenadă’ (tc. kumbara); sclavon, sclavun, s.m. ’croat’; stei, s.f. ’stâncă’; trebuie menționată valoarea adjectivală: adj. în expresia piatră steaie ’piatră golașă’ („munți înalți groaznici, piiatră steaie”; „de acolea la deal pe munte, pe piiatră steaie”). Unele dintre ele cunosc aici prima atestare în limba română.
O serie de cuvinte își găsesc în Istoriia oștirii ce s-au făcut asupra Moreii prima atestare sau o serie de sensuri necunoscute în dicționarele noastre; lista noastră cuprinde, atunci când s-a considerat necesar, şi etimologia cuvintelor. Dintre acestea trebuie amintite: aman! interj.; arnăut, s.m.; arpalâc, s.n. (tc. arpalık); bairac, s.n.; baș-ciohadar, s.m. (tc. baş+çuhadar); başıbuzuc, s.n. (tc. başıbozuk); bosniac, boșneag, s.m. (tc. boşnakça); bostangiu, s.m. ’soldat din garda sultanului’ (tc. bostancı); bozagiu, s.m. ’bragagiu, fabricant și negustor de bragă’ (boza) (tc. bozacı); caicciu, s.m. (tc. kayıkçı); canara, s.f. ’stâncă în munți sau în mare’ (tc. dial. kanara, bg. канаρа); căpitan-pașa, capitan-pașa, s.m. ’cel mai mare comandant militar și civil al marinei, căpitan amiral, care a fost ministrul naval și comandantul marinei în Imperiul Otoman’ (tc. kaptan paşa, kaptanpaşa); călâciu, s.n. ’sabie’ (tc. kılıç); călifar, s.m. (cf. bg. калефар); căpitănie, capetanie, s.f. (ngr. καπεταναίοι); cearcagiu, s.m. ’soldat din trupele de avangardă otomane’ (tc. çarkacı); ceaușlar-emin, s.m. ’ofițer de ceauși aflat în serviciul tribunalului de pe lângă marele-vizir’ (tc. çavuşlar emın); celeng, s.n. ’surgaci, blazon din metal, argint sau aur purtat ca insignă pe turbanul militarilor turci merituoși’ (tc. çelenk); chiușcibașa, s.m.(tc. kuşçubaşı); ciftlâc, ciftlic, s.n. (tc. çiftlik); coconar, s.m. (ngr. κουκουναριά); costiș, adj., adv. (coastă+-iș); costișa, vb.; dava, s.f. (tc. dâvâ); dervent, derbent, s.n. 1. ’pasaj îngust, strâmtoare în munți; 2. avanpost militar la frontieră’ (tc. derbent, derbend); dizdar, s.m. ’soldat însărcinat cu paza unei cetăți sau fortărețe’ (tc. dizdar); dveră, s.f. ’ușa iconostasului’ (vsl. двьрь); exocastron, s.n. ’suburbie în afara zidurilor cetății’ (ngr. ἐξώκαστρον); felucă, s.f. ’velier îngust de mici dimensiuni’ (it. feluca, ngr. φελούκα); flamand, fiameng, s.m. ’om din Țările de Jos’ (it. fiamengo); frâncesc, adj. ’italian, venețian’; gebhanea, ghebhanea, s.f. (tc. cephânè, cephane); gerah, s.m. (tc. cerrah); gerid, giret, s.n. (tc. cirit); grădiș, s.n. (cf. bg. градичте); grenadier, granatiariu, s.m. (it. granatiere, ngr. γρεναδιέρος, fr. grenadier); hal, s.n. (tc. hal); hasechiu, s.m. (tc. haseki); havalea, s.f. ’1. îndatorire militară a civililor; 2. zid protector’ (tc. havâle); havan-toplar, havan, s.n. (tc. havan topları); hazechiu, hasichiu, s.m. (tc. hasseki); horvat, adj. și s.m. (vsl. хѣарват, tc. hırvat); hunie, s.f. „defileu” (tc. huni, hunî ’pâlnie, tot ce are forma unei pâlnii’, bg. хуиня); iama, iagma, s.f. (tc. yama ’irupere’); invazie, envasie, s.f. ’debarcader, punct de îmbarcare’ (ngr. εναβασια); isnaf, esnaf, s.n. (tc. esnaf); menzil, s.n. (tc. menzil); meterez, s.n. (tc., müteriza, muteriz); misirliu, s.m. ’egiptean’ (tc. mısırli); molalâc, s.n. (tc. mollalık); muhemat[10], mihimat, s.n. (tc. mühimmat); musu, musiu, s.m. (fr. monsieur); mușaverea, s.f. (tc. müșavere); muzacherea, muzecherea, s.f. ’solicitare sau cerere oficială’ (tc. müzâkere, müzakere); naramz, s.m. (bg. неранза); ordin, ordinie, s.m. („au da ordinie”); orta, s.f. (tc. orta); oturac, s.n. (tc. oturak); parataxis, s.f. (ngr. παράταξη); ponir, adj. (ngr. πονηρός); revărsătură, s.f.; richiab, s.m. ’ienicer protector din garda sultanului, care însoțește calul acestuia’ (tc. rikâb); rovinos, adj.; sămuire, s.f.; somachi, s.n. (ngr. σομακί); șenlâc, șinlâc, s.m. (tc. esenlik); șfățesc, adj. ’suedez’ (șved+esc); tahmin, s.n. (tc. tahmin); teslim, s.f. (tc. teslim); țaganus, s.m. ’crab’ (tc. çağanoz); viști, vb. refl. (lat. *gestire).
Parcurgerea textului Istoriei oștirii ce s-au făcut asupra Moreii ne permite și o mică completare etimologică asupra unor cuvinte (inexistente în acest text) cărora lexicografia noastră nu le-a găsit până acum o explicație etimologică. Este vorba despre satârgiu și satârgibașa, cărora DLR și, înaintea lui, și alte dicționare, le dau ca etimon forme inexistente în limba turcă, respectiv satırcı și satırcı bașa (probabil s-a făcut confuzia cu tc. satırbaşı, care are sensul ’început de paragraf în vechea scriere turcească’) și cu atestări începând cu cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea (cea mai veche este din Ciocoi vechi și noi a lui Nicolae Filimon). Adevăratul etimon este tc. zağarcıbaşı ’comandantul celui de-al șaizeci și patrulea corp de ieniceri, care era unul dintre cei mai înalți aga din corpul ienicerilor’; datorită funcției militare pe care o avea ostașul respectiv, cuvântul a suferit o etimologie populară prin apropierea și contaminarea cu satâr (tc. satır), fiind deci o creație lexicală pe teren românesc (de altfel, forma zagargibașa face parte din lista de cuvinte necunoscute menționate în lucrarea de față).
BIBLIOGRAFIE
Crăciun, Ilieș 1963 = Ioachim Crăciun, Aurora Ilieș, Repertoriul manuscriselor de cronici interne, sec. XV–XVIII, București, Editura Academiei.
Gáldi 1939 = Ladislas Gáldi, Les mots d’origine néo-grecque en roumain à l’époque des Phanariotes, în „Magyar-görög tanulmányok” (Budapest), nr. 9.
Gherman 2020 = Alin-Mihai Gherman, Textul între istorie și literatură, în Spre pământul făgăduinței, între Balcani și Bugeac. Omagiu doamnei profesoare Elena Siupiur la împlinirea vârstei de 80 de ani, Brăila, Editura Istros, p. 73–86.
Șăineanu 1900 = Lazăr Șăineanu, Influența orientală asupra limbei și culturei române, vol. II. Vocabularul, București, Editura Tipografiei Gutenberg, Joseph Göbl.
Șăineanu 1929 = Lazăr Șăineanu, Dicționar universal al limbei române, a șasea edițiune revăzută și adaogită, București, Editura „Scrisul Românesc” S.A.
TDRG = H. Tiktin, Dicţionar româno-german/Rumänisch-deutsches Wörterbuch, București, 1903–1925.
SOME LEXICAL NOTES
ABSTRACT
The study aims to present a series of words excerpted from a 1715 Romanian manuscript, Istoriia cum au luat turcii Morea [The history of how the Turks conquered Morea]. Those words, not included in our dictionaries (most of them having an ephemeral existence in the Romanian language), are borrowed from Turkish, Neo-Greek or Italian. The author also proposes some discussions on the meaning and etymology of the said words, with a special attention paid to the word satârgiu, which turns out to be a case of popular etymology.
Keywords: Turkish language, Modern Greek, lexicography, etymology.
* Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, România (diortositor@gmail.com).
[1] BAR Ms. 1855, Ms. 239, Ms. 264. Manuscrisul 239 a fost publicat de Mihail Kogălniceanu în colecția sa de cronici interne.
[2] Cronica expediției turcilor în Moreea, 1715, atribuită lui Constantin Diichiti şi publicată de Neculai Iorga, București, Atelierele Grafice Socec & Co., 1913 (în același volum e publicată și o traducere a textului în limba franceză, cu o foaie de titlu diferită: Chronique de l’expédition des Turcs en Morée, 1715, attribuée à Costantin Dioikétès et publiée par Nicolas Iorga).
[3] Benjamin Brue, Journal de la campagne que le grand vesir Ali Pasha a faite en 1715 pour la conquête de la Morée, Paris, Ernest Thorin, Libraire-éditeur, 1870.
[4] În tc. „chioșcul judecății”.
[5] Cuvântul apare în textele noastre moderne de istorie a Veneției și a Imperiului Otoman.
[6] Cuvântul este prezent doar în Șăineanu 1929: ceauș-baș.
[7] Este atestat doar în Scriban.
[8] Se găsește atestat doar în Şăineanu, ed. 6.
[9] Este cunoscută doar forma nediminutivală sănduc1 „cufăr”.
[10] Cuvânt prezent doar în Scriban și DER, fără mențiunea primei atestări.