ASTRID CAMBOSE*
În anul 2016, cu proiectul realizării unei ediții critice integrale a răspunsurilor manuscrise la chestionarul lingvistic al lui B.P. Hasdeu, îl contactam prin e-mail pe fostul meu profesor de la Universitatea din București Mircea Anghelescu, adresându-i rugămintea de a participa, în calitate de specialist în varii aspecte literare ale secolului al XIX-lea, la revizia viitoarei transcrieri. Îmi îngădui să citez aici un fragment din răspunsul primit: „Cred că ideea de a publica dosarele răspunsurilor la chestionare este excelentă și va da rezultate de mare importanță. Mi-ar fi plăcut să particip cu mulți ani în urmă: îi spuneam, de altfel, acum vreo zece ani profesorului N.A. Ursu că vreau să lucrez la o istorie a felului în care învățătorii au participat la transformarea culturală a României până la Primul Război Mondial (evident, am un străbunic învățător printre cei care au dat răspunsuri la chestionarul lui Hasdeu)”. Străbunicul menționat, pe nume Gh. Săpunaru, învățător în comuna Urechești, de lângă Focșani, se numără printre respondenții la chestionarul juridic hasdeian. Mi-aș fi dorit să pot transcrie, la aniversarea profesorului Mircea Anghelescu, filele străbunicului său învățător, care și-ar fi găsit în destinatarul darului cel mai avizat și mai implicat cititor. Moștenirea culturală trece din generație în generație în feluri, uneori, nespus de încurajatoare, precum în cazul acestei povești de familie întrevăzute pentru o clipă prin fereastra modernă a unui e-mail. Dar, din păcate, nu am avut în timp util acces la Arhivele Naționale de la București, unde se găsesc răspunsurile la chestionarul juridic.
În trecutul recent al scrierii acestor rânduri, un alt dascăl al multora dintre noi se retrăgea în polul opus, cel trist, al spectrului evenimentelor, în tărâmul ascuns privirii noastre: profesorul ieșean Stelian Dumistrăcel. Așa se vor fi ascuns, de-a rândul, toți învățătorii „poporului” care au răspuns la întrebările lui Hasdeu, lăsând în urmă file de care aveau să se ocupe, timp de secole, urmașii.
Pentru o istorie a felului în care învățătorii au participat la transformarea culturală a României până la Primul Război Mondial merită în continuare strânse informații din toate sursele posibile. Paginile de față se dedică, așadar, dascălilor[1]. Ele transcriu câteva dintre textele de prezentare care însoțesc răspunsurile la chestionarul lingvistic hasdeian (cel de care mă ocup și ale cărui volume le-am fotografiat). Sunt pagini în care, prin excepție de la regula de „intermediari discreți”, respondenții vorbesc despre ei înșiși, se prezintă, se justifică, îndrăznesc sau, dimpotrivă, se rețin de la exprimări prea sincere, dar, sub toate aceste forme diverse, poartă un dialog cu marele Hasdeu – care avea nevoie de ei. Printre învățătorii respondenți vor fi fiind mulți pe care profesorii noștri i-au întâlnit în scrierile lor de specialitate și, poate, chiar câțiva vechi dascăli care, pe căi neștiute nouă, îl vor fi întâlnit cândva și pe Gh. Săpunaru, colegul lor din celălalt chestionar.
George Barițiu republica în foaia „Transilvania”, în 1887, la trei ani după lansarea broșurii intitulate Dotațiunea Carol I. Programa pentru adunarea datelor privitoare la limba română[2], mai cunoscută astăzi cu subtitlul Cestionar linguistic, întrebările cuprinse în chestionarul lingvistic hasdeian, cu intenția să dea publicului un îndemn mobilizator spre a participa la acțiunea de culegere:
Acea programă sau, dacă mai voiți, Cestionariu formulat de cătră auctorul său în 206 de întrebări cu rară agerime de minte, are de scop a pătrunde la toate tesaurele limbei noastre, care în scurtul period cam de optudieci de ani de când părinții noștri începuseră a ne cultiva limba și a-i aduna materialul ei în vocabularie, iară formele în gramatice, încă tot au mai rămas ascunse de ochii sufletești ai literaților noștri. […] Pe acelea le caută, după acelea întreabă dn. Hasdeu în 206 moduri [întrebări, n.m., A.C.] de trei ani încoace. Cestionariul său s-a tipărit înainte cu trei ani în câteva mii de exemplarie, din care s-au trimis în toate țările locuite de români, cu rugare ca acest studiu inocent să se împarță la literați și la alți cărturari. […] Și oare la românii locuitori în Transilvania și în părțile Ungariei să nu se afle tesaure foarte prețioase, dară până acuma necunoscute, ale limbei noastre?[3] (Barițiu 1887: 121).
Reluarea chestionarului în Ardealul unguresc presupunea, desigur, asumarea unui gest cultural cu potențial politic periculos; dincolo de patriotismul republicării transpare însă și nemulțumirea. Fără să fi fost nicidecum puține, răspunsurile, care actualmente se găsesc în fondul de manuscrise românești al Bibliotecii Academiei Române, București, „legate în 19 volume, format mare, având, după caz, de la 300 la 650 de file utilizate recto-verso, totalizând peste 8 500 de pagini scrise propriu-zise” (Cambose 2018: 393), nu atinseseră limita superioară a răspândirii teritoriale și chiar a valorii documentare propriu-zise anticipate de Academia emitentă. Pionieratul specific atâtora dintre actele lui Hasdeu trezise numai parțial entuziasmul scontat în rândul destinatarilor. Este soarta tuturor culegerilor indirecte. Chiar și în aceste condiții, materialele adunate sunt considerate în prezent „cel mai important fond folcloric manuscris din cultura noastră” (Mușlea, Bîrlea 2010: 25).
Respondenții lui B.P. Hasdeu, dintre care majoritatea erau învățători (sau, în rare cazuri, învățătoare), puțini erau profesori, unii erau preoți, economi, sachelari, egumeni, preoți învățători, și numai în mod excepțional culegători de folclor (Alexiu Viciu, I. Pop Reteganul, Romul Simu, Nicolau Grancea, Iuliu Tuducescu, Sofroniu Liuba, Tit Bud), își prefațează de obicei răspunsurile printr-o scrisoare introductivă adresată marelui filolog la al cărui chestionar răspundeau, desigur, „cu onor”, cu „prea distinsă considerațiune”, cu „deosebită stimă și devotament” și „cu cel mai profund respect”, însă din însărcinarea și mai ales la ordinul ministrului Gheorghe Chițu, care transmisese circulara ministerială prefectului local, care dăduse, la rândul lui, ordin subprefectului, primarului, revizorului școlar sau protopopului în subordinea căruia funcționau:
Prin adresa primăriei locale, no. 4572, primind un exemplar [din] Programa adunărei datelor pentru limba română, urmată ordinului d-lui subprefect, no. 4383, acesta de a d-lui prefect, no. 9997, derivat și acesta de adresa d-lui revisore școlar, no. 165, precum și aceasta de ordinul d-lui ministru [al] Cultelor și Instrucțiunei Publice, no. 7597, învitându-ne de a da respunsurile cele mai bune la întrebările din mencionata programă, subscrisul, cercetând în cuprinsul comunei cu amănuntul, am format aci anexatele respunsuri, pe care, cu honoare, vi le transmit, spre a dvs. regulă (ms. rom. 3420, f. 422r)[4].
Am respectul, onor. domn, a vi-l înainta anexat de aceasta; spre regulă, vă rog a mi se elibera dovada cuvenită (ms. rom. 3431, f. 300r).
Scrisoarea introductivă însoțește, după cum anunță expeditorii, un „tablău”/„tablou” (ms. rom. 3419, f. 2r, 202r, 206r, ms. rom. 3420, f. 142r etc.), un „buchet de date” (ms. rom. 3424, f. 411r), un „caiet” (ms. rom. 3419, f. 138r, 307r, ms. rom. 3420, f. 100r etc.), un „manuscris”/„manuscript” (ms. rom. 3419, f. 164r, ms. rom. 3428, f. 439r), un „script” (ms. rom. 3428, f. 2r), un „memuar”/„memoriu” (ms. rom. 3425, f. 339r, ms. rom. 3427, f. 16r), un „esamplar”/„esemplar” (ms. rom. 3420, f. 106r, ms. rom. 3421, f. 112r), un „pachet” (ms. rom. 3420, f. 114r), un „dosier” (ms. rom. 3421, f. 21r), o „colecțiune” (ms. rom. 3423, f. 6r, ms. rom. 3427, f. 48r), un „catalog” (ms. rom. 3421, f. 317r, ms. rom. 3422, f. 285r, 286r), o „copie” (ms. rom. 3421, f. 15v), un „text”/„thecst” (ms. rom. 3422, f. 46r, ms. rom. 3422, f. 205r, ms. rom. 3423, f. 47r, ms. rom. 3428, f. 182r) sau o „listă” (ms. rom. 3419, f. 188r, ms. rom. 3421, f. 310r) cu răspunsurile propriu-zise. Deși în broșura chestionarului se indica respondenților ca „răspunsurile să se adreseze d-lui B.P. Hasdeu, la București”, unii dintre expeditori le adresează fie revizorului școlar, fie ministrului Gheorghe Chițu, arătând în acest fel cui anume i se datora de fapt osteneala lor de a scrie respectivele răspunsuri. Tabloul general al scrisorilor introductive arată, pe de o parte, faima lui Hasdeu și a Academiei Române, întrucât majoritatea răspunsurilor au în vedere satisfacerea cerințelor onoratului membru ori ale înaltului for, și, pe de altă parte, limitele practice ale acestei faime și complianța mai frecventă a respondenților la ordine și/sau presiuni administrative.
Privit prin lupa ideologiei demistificatoare pe care ne este mai comod – cel puțin unora dintre noi – s-o activăm cu orice ocazie, corpusul răspunsurilor ar putea părea o „regie” a elitelor în reprezentarea unei culturi fals populare. Privit prin lupa potrivnică, a ideologiei naționaliste și paseiste, corpusul riscă să fie luat drept un îndreptar de folclor „național”. Niciuna dintre cele două vederi extreme nu se pliază însă pe fizionomia acestui macrotext cu sute de autori, extrem de ofertant la toate nivelurile de analiză și la fel de puțin unitar, în ciuda faptului că punctul de pornire al tuturor pieselor care-l compun a fost același: chestionarul cu 206 întrebări al lui Hasdeu. Ne vom opri, în rândurile ce urmează, mai ales asupra unor detalii revelatoare pentru implicarea practică a respondenților în adunarea și redactarea materialelor. Vom insista asupra faptului că respondenții erau persoane concrete.
Unele reproșuri ale respondenților, nespecific adresate, însă menite, desigur, cui ordonase culegerea datelor de teren, transpar cu ușurință din scrisorile de prezentare a materialului: că li se impusese să răspundă până la finele lunii în care primiseră broșura cu întrebări (ms. rom. 3418, f. 13r), iar „pentru asemenea programă ar fi trebuit un timp mai îndelungat, spre a ne putea procura idei mai esacte, ca să putem conrespunde cerințelor d-stră” (ms. rom. 3427, f. 393r), că nu mai aveau timp și pentru „cultura intelectuală”, odată ce erau siliți să muncească la câmp spre a-și întreține familia (ms. rom. 3418, f. 290v), că au lucrat suplimentar pentru chestionarul lui Hasdeu, „întrebuințându-mi timpu de recreații pentru consultațiuni cu poporu” (ms. 3420, f. 235r), astfel încât „în tot timpul cât am fost liniștit am procedat cu scrierea acestiia” (ms. rom. 3421, f. 233v), în condițiile în care retribuția de învățător era inacceptabil de mică, „deși fără familie, dar aci în țeară la noi din un salariu dăscălesc de abia poate omul trăi de pe o zi pe alta, necum să mai poată pune ceva la o parte pentru afaceri literarie, ori chiar pentru zile negre” (I. Pop-Reteganul, ms. rom. 3435, f. 266v).
Majoritatea expeditorilor consideră însă o onoare să răspundă la chestionarul și la cărțile poștale ulterioare prin care îi consulta distinsul membru al Academiei. Craioveanul N.P. Guran, pasionat etnograf și culegător de folclor, se adresează din proprie inițiativă lui Hasdeu, trimițându-i un valoros material cu explicații și desene, însoțit de promisiunea unor viitoare servicii de același fel: „Ocupațiunile mele punându-mă foarte adeseori în contact cu țăranii, aș fi foarte fericit dacă// mi-ați da voie a vă servi și în viitor cu orice v-ar trebui relativ la agricultură și alte meșteșuguri țărănești” (ms. rom. 3422, f. 143r, 144r). Învățătorul T. Poppescu, din Chiojdu-Bâsca, plaiul Buzău, își completează răspunsurile cu lămuriri suplimentare, la cererea lui Hasdeu: „Am onoare a răspunde cât mai urgent la cele trei cestiuni pretinse de d-voastră prin cartea poștală din 14 oct[ombrie] c[urent], pe care am priimit-o la 21, această lună” (ms. rom. 3419, f. 44r), și încheie arătându-și disponibilitatea: „Sum gata a vă servi la orice cerere” (ms. rom. 3419, f. 47v). La fel, învățătorul N. Coman, din Maxenu, plasa Câmpul, expediază după numai trei zile lămuririle suplimentare cerute: „La întrebările ce Domnia Voastră-mi faceți prin cartia postală din 2 iunie 1885, pe dată am și notat mai pe larg următoarile răspunsuri ce eu am putut culege, precum se arată mai jos, pe care mă grăbesc a le trimite Domniei Voastre, spre cele de cuviință” (ms. rom. 3419, f. 136r). Un foarte valoros set de răspunsuri, tratând primele 143 de întrebări din totalul de 206, se încheie cu o frază în spatele căreia întrevedem o dramă personală: „N.B. M-am oprit aci deoarece boala de care sufăr de 4 luni nu m-a iertat să merg mai departe. Învățător, B. Ionescu” (ms. rom. 3421, f. 260v).
O parte dintre scrisori conțin aprecieri la superlativ, destinate atât „venerabilului” domn Hasdeu, cât și „sacrei lucrări propuse” (ms. rom. 3420, f. 446r), „sublimul dumneavoastră [de]mers” (ms. rom. 3432, f. 294r), „edificiul sacru, columna, piramida eternă a rostirii, a limbei poporului” (ms. rom. 3428, f. 350r). Admirație dublată de realism dovedesc unele aprecieri juste privind „prețioasa, dar colosala operă ce v-ați propus” (ms. rom. 3422, f. 3r). Desigur, realistă era și temerea din cuvintele regelui Carol I, finanțator al Programei pentru adunarea datelor privitoare la limba română: „Într-adevăr, lucrarea aceasta este foarte întinsă, poate chiar nemărginită” (Hasdeu 1884: 2); în ciuda temerii exprimate însă, regele a știut să încline balanța în sensul optimismului, intuind că se va naște o operă care, chiar dacă amenința să rămână neîncheiată, va avea o valoare culturală de excepție. Una dintre cele mai inspirate formule de prezentare îi aparține învățătorului doljean D. Constantinescu, din Negoiești, plasa Amaradia, care își numește contribuția „tributul văduvei”, făcând aluzie la bine-cunoscuta parabolă evanghelică: „Este incontestabil că lucrarea Domniei Voastre în ce priivește marele etymologic al Româniii este una din cele mai de căpetenie, pentru care la rându-mi dau tributul văduvii” (ms. rom. 3422, f. 330r).
Uneori, respondenții apreciază că scopul lui Hasdeu nu se prea poate ilustra prin exemple luate din vorbirea și obiceiurile comunei lor, care „s-a modernizat” (!): „Văzând întrebările Domniei Voastre prin care voiți a afla vorbele stricate (sic!), vorbele străine, credințele, moravurile, obiceiurile și apucăturile poporului din localitate, cu onoare vin a vă face cunoscut că nu voi putea răspunde decât la câteva întrebări, deoarece vorbirea în această comună este pe cât se poate de regulată. Cuvintele, obiceiurile și apucăturile locuitorilor sunt pe cât se poate corecte, căci comuna este formată de însurăței, mai toți rezerviști, cari știu puține moftologii bătrânești [subl. m., A.C.] și se leapădă chiar de cele ce știu” (ms. rom. 3432, f. 233r).
Unii respondenți se implică entuziast în munca de culegere a datelor, mai ales dacă intervine și un interes personal. Așa este cazul învățătorului N. Țărcuș, din comuna Piscu, plasa Siret, județul Vaslui, care îi trimite lui Hasdeu, alături de materiale, o scrisoare, „rugându-vă cu astă ocasie, onor. Domn, că, dacă aceste respunsuri vor trece prin essamenarea Domn[iei] Voastre, [răspunsuri] la care am tractat multe cestiuni de la țeară, precum nunta țerenească cu toate obiceiurile ei populare, descântecele, burueni ețc. ețc. și constatându-le că merită o deosebită atențiune, atunci vă rog respectos ca această// lucrare să mi se considere ca temă pentru al patrulea gradație ce cu începerea zilei de 15 octomvrie viitoriu an[ului] cur[ent] 1885, intru în al 20-lea an al misiunei mele de învățători rural” (ms. 3420, f. 356r,v). Învățătorul Țărcuș avea conștiință de autor privind micromonografiile redactate și spera ca munca să-i folosească și lui, nu doar patriei. Cu sârguință lucrează la adunarea datelor într-un „memuar” și învățătorul ieșean I. Vasiliu, din Gropnița, plasa Copou, adăugând la materialele trimise și o epistolă în care dezvoltă „rugămintea sufletească” de a primi, prin intervenția lui Hasdeu, un transfer din satul Gropnița în satul Focuri, unde își avea casa părintească[5] (ms. rom. 3425, f. 337r–338v).
Învățătorul buzoian Al. Georgescu, din Găvănești, plasa Câmpul, capacitat după citirea integrală a întrebărilor, redefinește chestionarul, dându-i fără să bage de seamă un alt nume, mai adecvat conținutului decât cel dat de Hasdeu însuși: Cestionaru relativ la adunarea datinelorŭ [subl. m., A.C.] usate și intrebuințate în limba poporului (ms. rom. 3419, f. 86r); tot despre un chestionar asupra datinilor se vorbește în scrisoarea introductivă a învățătorului V. Magheru, din Cuca, plasa Siret (ms. rom. 3420, f. 83r), și în cea a preoților Th. Sirieanu și D. Râpă, din Smulți, plasa Siret (ms. rom. 3420, f. 406r, 414r) ș.a. La fel înțelege solicitarea hasdeiană și învățătorul constănțean Gh. Adam, din Urum-bei, plasa Hârșova, rebotezând chestionarul Programa datelor relativ la obiceiuri și pronunciare [subl. m., A.C.] (ms. rom. 3419, f. 321r).
Foarte bine informat, învățătorul D. Gavrilescu din Gârliciu, plasa Hârșova, notează ca titlu al materialelor trimise: Respunsurile date la întrebările prevăzute în Chestionarul privitor la întogmirea marelui Etimologic al limbei române [subl. m., A.C.] (ms. rom. 3419, f. 270r); va fi discutat despre chestionar, poate, cu învățătorul din Topal, C. Mihăilescu, în reformularea căruia se oglindește respectul, nu însă și înțelegerea de fond: Răspuns la cestionarul pentru întocmiria etemologiei [sic] române [subl. m., A.C.] (ms. rom. 3419, f. 319r).
Unii respondenți înțeleg greșit însă fondul acțiunii lui Hasdeu. Astfel, scuzându-se pentru numărul redus de întrebări la care răspunsese, învățătorul I. Verdianu, din Cârligi, plasa Muntele, îl asigură pe Hasdeu că motivul nu e neglijența, „căci și eu port tot acel interes ca și d-voastră, de a vide uă dată stabilită forma scrierii și a vorbirei prin o gramatică radicală, ca astfel să nu mai fie parțialități, ci o singură uniformitate [subl. m., A.C.], după cum este în alte țări” (ms. rom. 3428, f. 128r). Pe dos decât Hasdeu însuși vedea lucrurile și preotul învățător mehedințean G. Pășcășanu, din Braniște, plasa Câmpul (ceea ce nu l-a împiedicat să dea răspunsuri foarte potrivite cu așteptările filologului): „Văzând mult prețioasa operațiune a Domniei Voastre prin care vreți a pune uă corectă vorbire în limba poporului român [subl. m., A.C.], subsemnatul am format alăturata programă despre vorbirile poporului cum le usază în această localitate” (ms. 3427, f. 22r). Cucerit de ideea de corectitudine, învățătorul C. Drăghicescu, din Bistrița, plasa Ocolul, Mehedinți, îi demonstrează lui Hasdeu într-un „memoriu” că „dialectul limbei” unui popor este măsura culturii și civilizației sale, „când este bogat de vorbe pronunciate după regulile gramaticale și fără forme diferite după localități”, iar credințele și obiceiurile sale „sunt uniforme și nu deviază de la regulile bunei cuviințe, în toată întinderea teritoriului acelui popor” (ms. rom. 3427, f. 16r). Hotărât lucru, în regiune sufla un teribil vânt al progresismului, încât și un alt învățător din zonă își transmite cu patos inocent convingerile, inverse față de toată filosofia pe care se sprijinea ideea Dotațiunii Carol I și a marelui dicționar etimologic: „Colecțiune de toate obiceiurile (usurile) ce să consideră ca deviațiuni de la limba maternă, de la credința pură, și formează în mijlocul societății românului un blam [subl. m., A.C.], reducându-l prin aceasta la a fi considerat ca nedeslipit de acele timpuri triste. Memorii adunate de M. Sărbulescu, învățătorul școalei din comuna Comănești, plasa Cloșani, jud. Mehedinți” (ms. rom. 3427, f. 48r). Amuzantă trebuie să fi fost pentru Hasdeu mai ales scrisoarea în care învățătorul Ioan Negrescu, din Rogoșeni, plasa Prut-Horincea, îl anunța nici mai mult, nici mai puțin decât că îi trimite anexat „un esemplar Etymologicumu magnumu Romaniae, care conține toate cuvintele vechi ce le vorbește poporul nostru de aici” (ms. rom. 3420, f. 126r, 127r)!
Învățătorul din comuna buzoiană Glod Siliștea se arată prudent: nu-și trece numele pe răspunsurile trimise; nu este singurul care omite să se semneze, dar cazul lui este interesant deoarece în același timp inovează în domeniul ortografiei: folosește un semn diacritic special, punând pe e un punct ca la i, astfel încât grafia rezultată (carė, localitățėi) să îl mulțumească pe onoratul academician atât dacă acesta ar fi preferat forma care și genitivul în –ei, cât și dacă ar fi preferat forma cari și genitivul în –ii… Nu este un caz izolat. Intimidați de faima marelui B.P. Hasdeu, mulți respondenți încercau să evite, în fel și chip, ca niște școlari prinși cu lecția neînvățată, aprecierile critice ale profesorului. Unii își cereau anticipat scuze pentru greșeli. „Formând” un caiet cu răspunsurile, învățătorul Petru Petrovici, din Berești, plasa Horincea, nota: „Astăzi vă înnaintesc [sic] acel caiet, rugându-vă respectos a fi scusat de orice greșale voi fi făcut în scriere și compunere, fiind grăbit de autoritatea în drept” (ms. rom. 3420, f. 42r); învățătorul teleormănean I. Comănescu, din Voivoda, plasa Marginea, mărturisea că autorul răspunsurilor anexate (adică el), „din lipsa de timp, mai cu seamă, face parte dintr-o clasă de oameni puțin inițiați pe tărâmurile teoretice și practice ale luptelor științifice ce au de bază educațiunea și instrucțiunea poporului român” (ms. rom. 3432, f. 294v); învățătorul dâmbovițean Ștefan Istrătescu, din Cobia, plasa Cobia, solicita „să binevoiți a scusa erorile de stil ce se vor fi strecurat” (ms. 3421, f. 80r); preotul C. Alessandrescu, din Bistricioara, plasa Muntele, ruga „pre onorabilii cetitori pentru a nu lua în considerație greșelile ce vor găsi, atât gramaticește, pre cât și ortografic” (ms. rom. 3428, f. 39r); „corpul învățătoresc” de la „școala grănițerească din Sina [Jina], pretura Mercurei, comitatul Sibiului”, cerea „scusă pentru erorile obveninde în decursul acestei lucrări” (ms. rom. 3435, f. 328v) – trebuie subliniat însă faptul că unii dintre cei care își exprimau astfel de temeri au dat răspunsuri excelente din toate punctele de vedere, iar nesiguranța reprezenta, în cazul lor, mai degrabă o prise de conscience asupra dificultăților sarcinii de care se achitau.
În preambulul Dotațiunii Carol I, Hasdeu le cerea viitorilor respondenți „1. A nu răspunde la toate cestiunile, ci numai la acelea în privința cărora corespondentul e în deplină cunoștință de cauză. […] 4. A transcrie vorbele și frazele cât se poate mai fonetic, adecă întocmai așa cum le rostește poporul” (Hasdeu 1884: 4). Prima cerință a fost îndeobște respectată, dovadă fiind numărul mic de confuzii care există în răspunsurile primite. Cât despre cea de a doua, privind adecvarea la formele graiului local, întărită și de îndemnul de a se aduna „datele” cu precădere de la bătrânii satelor, spre a rezulta un tablou cât mai adevărat al vechii civilizații românești, ea a dat naștere unei impresionante varietăți de notare în scris a discursului oral la care se raporta fiecare dintre sutele de respondenți la chestionarul lingvistic hasdeian. Problema ortografiei de sfârșit de secol XIX este una extrem de complexă. Am mai abordat-o în alte articole, fără a o epuiza, desigur:
Pentru contextualizare, este necesară mai întâi o schiță a peisajului filologic al sfârșitului de secol XIX, când își elaborau respondenții lui Hasdeu materialele. Alfabetul latin era numit, în anii 1880, „alfabetul adoptat”. El era obligatoriu, dar punea serioase probleme de scriere chiar și învățaților vremii. Scrierea fonetică (cu alfabet latin) era asimilată principial celei chirilice și reprezenta tendința novatoare, în vreme ce Academia moștenea o lungă tradiție latinizantă. Erudiții se înfruntau copios în bătălia ortografică etimologico-fonetică. Rezultatul acestor tulburări a fost o nesiguranță generalizată cu privire la forma scrisă a limbii. Astfel, principiul fonetic și cel etimologic își creau, pe rând, adepți și oponenți care schimbau uneori taberele (cum a făcut-o, de altfel, și Hasdeu). Dacă teoria era instabilă, în practică, tipăriturile care promovau teoriile lingvistice în vogă se resimțeau și ele de pe urma instabilității ortografice, fiind greu de descifrat la o primă privire. […] În 1881 – cu numai trei ani înainte de lansarea chestionarului lingvistic hasdeian – se publicau „primele reguli ortografice ale Academiei Române, menite să ducă la unificarea aspectului scris [subl. m., A.C.] al limbii literare” (Gheție 1978: 20). Așadar, nici măcar limba literară nu era fixată și nu era ușor de redat în scris la acel moment. Cu atât mai mare era dificultatea de a atinge standardele lui Hasdeu, care le cerea respondenților săi să redea aspectul vorbit, adică să transcrie fonetic limba țăranilor. Fiecare dintre respondenții lui Hasdeu trebuia, pur și simplu, să reia pe cont propriu lupta pe care Titu Maiorescu o dusese cu puțin timp în urmă, în anii 1860, când imaginase o primă formă, aproximativă, a sistemului general de redare cu alfabet latin a unei limbi până atunci transpusă prin slove chirilice. Fiecare învățător, fără a fi un Maiorescu (adică fără instrucția și calitățile excepționale ale criticului junimist), trebuia să caute ad-hoc modul grafic de a reda niște cuvinte pe care la școală nu le preda și care, mai mult, erau chiar acele cuvinte pe care Academia se străduia, prin eforturile lui Hasdeu, să le afle din gura poporului și să le tezaurizeze. Respondenții aveau, deci, sarcina deloc ușoară de a imagina, adeseori în premieră, forma grafică a unor cuvinte, expresii și enunțuri care circulau numai oral. Cu atât mai greu de făcut era acest lucru, cu cât graiul răspunsurilor era mai intim, mai regional, mai expresiv. Tocmai ceea ce căuta Hasdeu – „fântânele” limbii vii a poporului – era cel mai greu de gestionat în scris pentru niște oameni de multe ori educați în școala veche, obișnuiți cu tipărituri și cu manuscrise chirilice (cum erau în special preoții respondenți), iar alteori stângaci mânuitori ai unui condei nu prea încercat. Rusticitatea și urbanitatea au fost, cum se știe, tendințe antagonice pregnante în limba română a sfârșitului de secol XIX. Or, Hasdeu le cerea informatorilor săi – majoritatea utilizatori ai scrierii etimologice la modă în epocă – să redea fonetic și cât mai autentic acel sermo rusticus pe care lingvistul l-ar fi putut asculta pretutindeni în jur în acel moment, cu condiția să aibă deprinderea acestui fel de observație/ascultare; orientați însă, prin educație și prin aspirațiile personale, spre urbanitate, intelectualii de la sate deveniți peste noapte „colegi” ai lui Hasdeu – cum îi numea el, cu intenția de captatio benevolentiae – sigur că nu s-au putut achita decât imperfect de sarcina impusă (Cambose 2018: 395–396).
Mișcătoarea scrisoare introductivă a învățătorului N. Isbășanu, din Albești, Muscel, mărturisea dificultatea lucrării impuse lui „nemaiavând niciodată ocasiune a scrie astfel de cuvinte sau în vreun autor ce cunosc să le găsesc”[6] (ms. rom. 3427, f. 138r). Putem aprecia că buna-credință a fost regula în încercările ortografice ale respondenților, în general. Unii dintre ei s-au pliat foarte bine cel puțin pe cerințele de culegere de la sursă formulate de Hasdeu. Dovezi în acest sens pot fi considerate scrisoarea învățătorului I. Tacu, din Braniștea, plasa Siret („Aceste răspunsuri parte am avut eu cunoștință de ele, ca fiu de sătean născut și crescut în comuna Smulții, plasa Siret, județ[ul] Covurlui, cât și din convorbirele ce am avut în timp de 10 ani, de când servesc ca învățător, ocupându-mă și cu puțină plugărie, ca părinții și consătenii mei, d-ale căror obiceiuri și deprinderi sănătoase nu m-am despărțit niciun moment”, ms. 3420, f. 62r), și cea a lui A. Popovici, învățător din comuna vasluiană Doagile, care se adresa lui Hasdeu rugându-l „a scuza greșelile și ștersăturile făcute în chestionar, căci nifiind cunoscător pe deplin al vorbelor locuitorilor d-aci, am fost nevoit de a sta în mijlocul lor și a scri toate vorbile după cum mi s-au spus, fără de a mai ține cont de regulile gramaticale” (ms. rom. 3434, f. 157r). (Având în vedere aceste particularități, în transcrierea actualizată a antroponimelor, a toponimelor și a fragmentelor de text citate am intervenit cât mai puțin posibil asupra formelor manuscrise, cu intenția de a lăsa să transpară fizionomia lingvistică a fiecărui document.)
După cum constata Hasdeu însuși, în prefața Etymologicului, corpusul de materiale primit ca urmare a lansării Programei pentru adunarea datelor privitoare la limba română a fost impresionant. „În interval de un an, mi-au sosit teancuri de răspunsuri de pe la preuți și mai ales de pe la învățători sătești: vro câteva adevărat prețioase, unele foarte bune, multe bunicele, aproape niciunul din care să nu se tragă o brumă de folos. […] În casuri dubioase sau puțin lămurite, trimiteam o cartă postală cu întrebări suplementare și mi se răspundea prin scrisori, așa că s-au mai grămădit un nou teanc din epistole primite” (Hasdeu 1886: XVIII).
Nimic nu poate înlocui, pentru un filolog, „textura” manuscrisului răsfoit de el însuși. În lipsa acesteia, o variantă second best ar fi transcrierea tale quale a documentelor. Anexa de mai jos oferă așadar cititorului filolog textul transcris în forma sa autentică, iar cititorului nefilolog, specialist în alte direcții ale umanioarelor, o variantă actualizată, cu speranța de a trezi curiozitatea, plăcerea și interesul față de detaliu, singurul în măsură să ne vorbească fără să ne mintă.
ANEXĂ
BAR, ms. rom. 3418
[1]
Fila 5r
Am vazut coprinderea Dotațiunei Carol <I>[7] și cu totul am fost mișcat. În mai multe sărbă<tori> am ținut consult cu mulți din săteni și mai cu deosebire din cei bătrâni. După cercetarea opiniu<nii> și vorbirei ce esistă pe aici, nu s-a putut în<țelege> toate cestiunile, adică acelea ce nu esistă pe aici, și așia voi răspundea la cestiunile în privința <cărora> suntem pe deplin încredințați despre orice vorbă cu unu sau mai multe sensuri.//
Fila 11r
[…] Ceea ce am auzit și eu din gura poporului, aceea am și scris; iar cestiunile ce nu sunt aci rezolvate, acelea nu s-a cunoscut, nici s-a pomenit și pentru aceea n-am avut nici ce scri.
1885, Ianuari 28,
Preot Dimitrie Receanu,
comuna Slobozia, plasa Cotmeana–Gălășești, județ Argeși.//
Fila 5r
Am vadutŭ Coprinderea Dotațiunei Carol <…> și cu totul am fost mișcatu. În mai multe serba<…> am ținutu consultu cu mulți din săteni și mai cu deosebire din cei Bătrînĭ. După cercetarea opiniu<…> și vorbirei ce esista pe aici nu sa pututu în<…> tote cestiunile adică: acelea ce nu esista pe aici și așia voi respundea, la cestiunile în privința <…> suntem pe deplin încredințați despre ori-ce vorba cu unu sau mai Multe sensuri.//
Fila 11r
[…] Ceea ce am auḑitu și eu din gura poporului aceea am și scrisŭ; iar cestiunile ce nu sunt aci resolvate acelea nu sa cunoscutu, nicĭ sʼa pomenitu și pentru aceea nʼam avutu nici ce scri.
1885 Ianuariŭ 28,
Preotu Dimitrie Receanu
Comuna Slobozia
Plassa Cotmeana-Gălesescĭ
Județu Argeșiu.//
[2]
Fila 13r
Domnului B. P. Hajdeu, București
Primind la 15 ianuar a.c. un exemplar din Dotațiunea Carol I, privitor la datele limbii române, cu îndatorire de a răspunde la el până la finele zisei luni, m-am silit pe cât posibil a vă răspunde la toate întrebările privitoare la pronunciarea limbistică și a diferitelor ei forme dialectale; nu tot așia însă și în ceea ce privește credințele superstițioase ale populațiunei de aice, cum și descântecele, și aceasta din următoarele două motive: a) nici credințele tuturora sunt aceleași, și chiar oricare ar fi, au un fel de jană [sic!][8] a le mărturisi, și cari de almintrelea, după cum sau nu diferă deloc de cele ale tuturor inșilor din Moldova de sus; b) în privința descântecelor nu poți afla nimic, deoarece știutorii le-au monopolizat, așia-zicând, încât pentru nimic din lume nu le-ar devulga, și aceasta pe credința că îndată ce le-ar comunica și altora-și perd influința – valoarea intrinsică. Rezum: deocamdată, cătând a fi sermetor[9] și ordinului ce însocia mencionatul cuestionar, răspund la tot ce privește limbistica în localitate, cum și asupra cuestiunilor de a căror securanță pot garanta – exclud însă pe acele de o securanță suspectă și care de almentrilea n-ar avea o influență reală decât asupra corespondenței. //
Fila 14v
Aceste fiind cele ce deocamdată pot a vă înainta, rugându-vă a vă asicura de perfecta mea stu<…>[10] mi permit a termina arătând și oarecare deziderate, rugându-vă a le aprecia:
- a) O operă ca lecsiconul la care se adoperă[11] Academia fiind adevărată comoară limbistică și de cre<a>țiune, ar trebui ca onor. Academie să-ntervină către înaltul guvern [pentru] a înzestra până și bibliote<cile> școlilor rurale cu câte un exemplar, chiar și atunci când ar înscrie costul lor în budgetele comunit<…>[12].
- b) Timpul scurt, cum și lipsa de o călăuză în adunarea acestor date dau, sum secur, un rezult<at> aproape nul, de aceea dacă dv. veți binevoi și condițiunele materiale permit, să depuneți la revizoratele <șco>lare în fiecare an un specim<en> din lucrare, ca cu ocaziunea conferințelor să se-ncerce pe cât posibil ei[13] cole<cțio>narea și [a] deosebitelor cuvinte vechi ce individual m-am refuzat a le scrie de frica [de] a nu fi fost prevenit.
<…>[14] corespondent, I. Petrescu,
Învățătoru comunei Brăteni, p[lasa] Ștefănești, jud[ețul] Botoșani,
1885, februar 10//
Fila 13r
Domnului B.P. Hajdeu,
Bucurescii.
Primindu la 15 ianuar a.c. unu exemplaru din „dotațiunea Carol I”, privitoru la datele limbii romane, cu indatorire de a respunde la elu pînĕ la finele ḑisei luni, mʼamu silitu pe catu posibilu a Ve respunde la tote intrebarile privitore la pronunciarea limbistică si a diferiteloru ei forme dialectale; nu tot asia ense, și in ceea ce privesce credintele superstitiose ale populatiunei de aice, cum si descantecele si aceasta din urmetorele doue motive: a) nici credintele tuturora sunt aceleasiu si chiar ori-care aru fi au un felu de jană a le marturisi si cari de almintrelea, dupe cum sau nu difera de locu de cele ale tuturora inșiloru din Moldova de Sus; b) in privinta descanteceloru nu poti afla nimic, de ore-ce sciutorii le-au monopolisat – asia dicendu, in cat pentru nimic din lume nu le-aru devulga și aceasta pe credinta ca îndata ce leʼaru comunica si altoraʼsi perdu influinta – valórea intrinsica. Resumu: de ocamdata, catandu a fi sermetoru si ordinului ce insocia mencionatulu Cuestionaru, respundu la tot ce privesce limbistica in localitate cum si asupra cuestiuniloru de a caroru securanţa potu garanta – excludu ense pe acele de o securanta suspecta si care de almentrilea nʼaru avea o influenta reala de cat asupra correspondentei.//
Fila 14v
Aceste fiind cele ce de o cam data pot a ve înainta, rugandu-ve a ve asicura de perfecta mea stu<…>mi permit a termina aratand si ore care desiderate, rugandu-ve a le aprecia:
- a) O opera ca Lecsiconulu la care se adopera Academia fiind adeverata comora limbistica si de cre<…>tiune ar trebui ca Onor. Academie saʼntervina catre inaltul guvernŭ a indestra pene si bibliote<…> scoliloru rurale cu cate unu exemplar, chiar si atunci cand ar înscrie costulu lor în budgetele comunit<…>
- b) Timpul scurt cum si lipsa de o calauza in adunarea acestor date dau, – sum secur, unu result<…> aprope nul de aceea daca Dv. veti bine voi si conditiunele materiale permit sa depuneti la revisoratele <…>lare in fiecare anu unu specim<…> din lucrare, ca cu ocaziunea conferintelor sa seʼncerce pe cat posibil ei cole<…>narea si deosebitelor cuvinte vechi ce individual mʼam refusat ale scrie de frica a nu fi fost prevenitu.
<…> correspondentu. –
- Petrescu,
Invetatoru Comunei Bratenii
- Stefanescii Jud. Botosanii
1885 Februar 10.//
[3]
Fila 115r
Stimabile domnule Hașdău,
Mă grăbesc a răspunde, cu deosebit respect, la carta poștală ce am priimit de la Domnia Voastră și a da lămuriri amănunțite asupra cuvintelor hârbar și pandelă.
1) Cuvântul hârbar se întrebuințează foarte des în vorbire p-aici și se zice despre porci când mănâncă cu lăcomie orice.
Se mai întrebuințează și între persoane, în mod alegoric, când bunăoară un om este prea obraznic, sau când dă năvală să afle tot ce nu-l interesează pe el; d.es., doi sau mai mulți vorbesc și acelui ce vine de se amestecă în vorbă i se zice hârbar, sau//
Fila 115v
când unii mănâncă și acel[ui] ce se pune la masă nechemat i se zice iarăși hârbar – sau când un om caută și răscolește diferitele lucruri din casele pe unde se duce, se zice iarăși că este hârbar – și în alte împrejurări de felul acestora.
2) Cuvântul pandelă, asemenea, se întrebuințează mai în toate zilele de toți locuitorii d-aici și mai cu seamă de muncitorii din orașul Brăila. El se intonează pe silaba a 2-a. Prin el se înțelege mezul zilei. Câteodată se pune și ca nume de oameni sau de femei, d.es. Pandele[15] sau Pandela.//
Fila 116r
Acest cuvânt poate că și-a luat naștere de la streinii veniți sau carii veniau la Brăila pentru comerciu, și iată cum: muncitorii din Brăila lucrau la încărcarea sau descărcarea vapoarelor, corăbielor etc. sosite în port, până când o pandelă, sau drapel, sau steag care era ridicat se lăsa jos, adică la mezul zilei, când după un cias sau 2 se ridica și iarăși începeau să lucreze – și se poate că acest cuvânt l-a împrumutat numai locuitorii ce veniau pe la porturi ca să-și desfacă productele lor agricole și așa s-a lățit cunoașterea lui//
Fila 116v
în comunile de pe lângă porturi.
Aceste sunt lămuririle ce le pot da eu.
Sunt, cu toată stima,
Al Domniei Voastre serv,
- N. Popârlan
Învățător, comuna Cazasu, jud[ețul] Brăila
1885, octombre 18//
Fila 115r
Stimabile Domnule Hașdăŭ,
Mĕ grăbescŭ a rĕspunde, cu deosebitŭ respectŭ, la carta poștală ce amŭ priimitŭ de la Domnia Vóstră, și a da lămurirĭ amănunțite asupra cuvintelorŭ hârbarŭ și pandelă.
- Cuvêntulŭ hârbarŭ se întrebuințează fórte desŭ în vorbire pʼaicĭ, și se ḑice despre porci când mănâncă cu lăcomie orĭ-ce.
Se mai întrebuințează și între persóne în modŭ alegoricŭ, când bune-óră unŭ omŭ este prea obrasnicŭ, sau când dă năvală se afle totŭ ce nuʼlŭ interesează pe elŭ. d.es. 2 saŭ maĭ mulți vorbescŭ și aceluĭ ce vine de se amestecă în vorbă ʼĭ-se ḑice hârbarŭ, saŭ//
Fila 115v
când uniĭ mănâncă și acelŭ ce se pune la masă nechematŭ, ĭ se ḑice iarășĭ hârbarŭ – saŭ când unŭ omŭ caută și rescolesce diferitele lucruri din casele pe unde se duce, se ḑice iarășĭ că este hârbarŭ – și în alte împrejurărĭ de felulŭ acestora.
Cuvêntulŭ pandelă asemenea se întrebuințează maĭ în tóte ḑilele de toțĭ locuitoriĭ dʼaicĭ și maĭ cu sémă de muncitoriĭ din orașulŭ Braila. Elŭ se intonéză pe silaba a 2a. Prin elŭ se înțelege meḑulŭ ḑileĭ. Câte o dată se pune și ca nume de ómenĭ saŭ de femeĭ d.es. Pandele saŭ Pandela.//
Fila 116r
Acestŭ cuvêntŭ póte că șĭ-a luatŭ nascere de la streiniĭ veniți saŭ cariĭ veniaŭ la Braila pentru comerciŭ, și iată cumŭ: muncitoriĭ din Braila lucraŭ la încărcarea saŭ descărcarea vapórelorŭ, corăbielorŭ etc. sosite în portŭ, până când o pandelă, saŭ drapelŭ saŭ steagŭ care erà ridicatŭ se lăsa josŭ, adică la meḑulŭ ḑileĭ, când dupĕ unŭ ciasŭ saŭ 2 se ridica și iarășĭ începéŭ să lucreze, – și se póte că acestŭ cuvêntŭ la împrumutatŭ numaĭ locuitoriĭ ce veniaŭ pe la porturĭ ca săʼșĭ desfacă productele lorŭ agricole, și așa sa lățitŭ cunóscerea luĭ//
Fila 116v
în comunile de pe lêngă porturĭ.
Aceste suntŭ lămuririle ce le potŭ da eŭ.
Suntŭ cu tótă stima
Al Domnieĭ Vóstre servŭ
- N. Popârlan
Învețătorŭ comuna
Cazasu jud. Braila
1885 Octombre 18//
[4]
Fila 251r
Răspuns la întrebările din cestionarul domnului B.P. Hâsdău
Învățătorul școalei din comuna Naziru, plasa Vădeni, judeciul[16] Brăila
- Mocanu
Naziru, 1885, aprilie 27
Înainte de a începe răspunsul la parte din întrebările coprinsă în cestionar, simt necesar a da prin câteva cuvinte esplicare, ca să poată fi înțelesă cele scrisă.
Citind cestionarulu, după părerea mea am înpărțit întrebările în două: partea întâia sunt relative numai vorbirei și//
Fila 251v
limbei poporului, și partea din urmă au de scop de a afla ˂mai˃ mult obiceiurile, decât limba.
Să fie bine înțeles că la întrebarile relative limbei la care n-am răspuns, poporul vorbește bine; iară la cele relative ˂mai˃ mult obiceiurilor, n-am răspuns numai la acelea care nu sunt cunoscute deloc prin localitate.
Așea, întrebările asupra cărora am de˂plină˃ cunoștință spre a răspunde sunt următoarele. […]
Fila 251r
Respunsŭ la întrebările din cestionarulu domnului B. P. Hâsdĕŭ.
Învețătorulŭ scólei din comuna Naziru, plasʼa Vădeni judeciulu Brailʼa
- Mocanu
Naziru, 1885, Aprilie 27
Inainte de a începe respunsulu la parte din întrebările coprinsĕ în cestionaru, simtu necesaru a da prin cateva cuvinte esplicare, ca să pótă fi întelesă cele scrisă.
Citindu cestionarulu, după parerea mé am înparțitu întrebările în doue: partea antaia suntu relative numai vorbirei și//
Fila 251v
limbei poporului, și partea din urmă au de scopu de a afla ˂…˃ multu obiceiurile de catu limbʼa.
Să fiă bine înțelesu că la întrebarile relative limbei la care nʼam respunsu, poporulu vorbesce bine; éră la cele relative ˂…˃ multu obiceiuriloru, nʼam respunsŭ numai la acelea care nu suntu cunoscute deloc prin localitate.
Asé întrebările asupra cărorʼa am de˂…˃ cunoscința spre a respunde suntu urmetórele. […]
[5]
Fila 290v
[…] Greșalile ce veți găsi atât în scris, cât și în vorbire, le veți atribui stării materieale în care ne aflăm noi, preoții de la comunile rurale; căci suntem siliți a întrebuința timpul mai mult la munca câmpului, spre a putea întreține familiile cum trebuie, decât pentru cultura intelectuală.
Preotul Șărban Ioniță
D-sale, domnului B. Petricescu [sic]-Hasdeu, București//
Fila 290v
[…] Greșalile, ce veți gâsĭ atîtŭ în scrisŭ, cîtŭ și în vorbire, le vețĭ atribui stâri materieale, în care ne aflâmŭ noĭ Preoți de la comunile rurale; câcĭ sûntem silițĭ a întrebuința timpul mai multu la munca cîmpuluĭ, spre a putea întreține familiile cum trebuie, de cîtŭ pentru cultura intelectualâ.
Preotul Șârbanŭ Ionițâ
d-sale
domnului B. Petricescu-Hasdeŭ, Bucurescĭ.//
BAR, ms. rom. 3419
[6]
Fila 2r
România
Învățătorul școalei din comuna Beceni, județu Buzău
No. 6
anul 1885, mai 12
Domnule,
Respectos înaintez Domniei Voastre, pe lângă aceasta, un tablău de răspunsurile ce am putut culege la Programa pentru adunarea datelor.
Primiți, vă rog, domnule, stima și devotamentul ce vă păstrez.
Învățător I. Constantinescu
Domniei Sale, domnu B. P. Hasdeu, la București//
Fila 2r
Romania
Învĕțătorulŭ Șcóleĭ
Din comuna Beceni
Județu Buzĕu
Anulŭ 1885, Maiu 12
No. 6
Domnule
Respectosŭ înainteḑu, Domnieĭ-Vóstre, pe lângă acésta unu tablău de răspunsurile, ce amŭ pututŭ culege la programa pentru adunarea dateloru.
Primiți, Vĕ rogu, Domnule, Stima și devotamentulu ce vĕ păstrezu.
Învĕțătoru I. Constantinescu
Domniei-Sale,
Domnu B. P. Hasdeŭ la Bucuresci//
[7]
Fila 20r
România
Învățătorul școalei de băieți, comuna Boldești
No. 35
1885, aprilie 10
Domnule Hasdeu,
Fiind însărcinați a răspunde la întrebările puse de D-voastră în broșura cu titlul Dotațiunea Carol I. Programa pentru adunaria datelor privitoare la limba română, respectos vă supun la cunoștința D-voastră numai răspunsurile acelea de care am deplină cunoștință și pe care le-am aflat cu di-amănuntul de la cei bătrâni.
Binevoiți, vă rog, domnule Hasdeu, a primi semnele adâncului respect și înaltei considerații ce vă păstrez.
Învățător T. Răducăneanu
Domniei Sale, domnului B. P. Hasdeu, București//
Fila 20r
1885, Aprilie 10
România
Învĕțătorulŭ scóleĭ de băețĭ
Comuna Boldeșci
No. 35
Domnule Hasdeu,
Fiindu însărcinați a respunde la întrebările puse de D-vóstră în broșura cu titlulŭ Dotațiunea Carolŭ I. Programa pentru adunaria Datelorŭ privitore la limba Româna. Respectosŭ vĕ supunŭ la cunoscința D-vóstră, numaĭ respunsurile acelea de care am deplină cunoscință și pe care le-am aflatŭ cu diamênuntulŭ de la cei bătrâni.
Bine-voiți, ve rogu, Domnule Hasdeu, a primi semnele adânculuĭ respectŭ și înalteĭ considerațiĭ, ce vĕ păstrezŭ.
Invețatorŭ T. Răducăneanu
Domniei-Sale,
Domnului B. P. Hasdeu Bucureșci//
[8]
Fila 114r
Învățătorul școalei din comuna Glod-Siliștea, plasa Tohani, județul Buzău
No. 39
Adunarea datelor pentru limba română
Onor. domnului B. P. Hajdeu,
Profesor și membru Academiei Române, la București//
Fila 115r
Am răspuns numai la acele întrebări cari[17] privesc localitatea și de cari am avut deplină cunoștință.
N-am răspuns la acelea cari nu conrespund localității și la acelea cari am crezut că sunt generale și al căror răspuns e același în toată țara.//
Fila 114r
Învețătorulŭ Scólei din Comuna Glod Silistea
Plasa Tohani Județulŭ Buḑeu
No. 39
Adunarea Datelorŭ pentru Limba Română
Onoru
Domnului B. P. Hajdeu,
Profesorŭ și membru Academieĭ Române.
La Bucureșcĭ//
Fila 115r
Amŭ respunsŭ numai la acele întrebări, carė privescŭ localitatea, și de carė amŭ avutŭ deplină cunoșcință.
Nam rĕspunsŭ la acelea cari nu conrespundŭ localitățėi, și la acelea carė am creḑutŭ că sûntŭ generale și al căror rĕspunsŭ, e acelașĭ în tótă țara.//
BAR, ms. rom. 3420
[9]
Fila 2r
1885, aprilie 13/27
Regatul României
Învățătorul școalei de băieți din comuna Băleni, plasa Siret, județul Covurlui
No. 22
Domnule membru!
Spre satisfacerea ord. domnului prefect al acestui judeciu, sub no. 9997, motivat de ord. domnului revisor școlar al acestui judeciu, no. 165, și acesta derivat din ord. circular al domnului ministru al instrucțiunei publice no. 7597, subsemnatul respectos vă presint alăturat de aciasta răspunsul la Programa Domniei Voastre pentru adunarea datelor privitoare la limba română, ca să binevoiți a regula cele cuvinite.
Binevoiți, vă rog, domnule membru, a primi asigurarea respectului ce vă păstrez.
Învățător Paul S. Mităchesku
Domniei Seale,
Domnului B. P. Hasdeu, membru în Consiliul permanent al instrucțiunei și membru Academiei Române, București//
Fila 2r
1885 Aprilie 13 27
Regatul Romanieĭ
Învĕțătorulŭ scóleĭ de băețĭ
din
Comuna Bălenĭ
Plasa Siret, Județul Covurluiŭ
No. 22
Domnule Membru!
Spre satisfacerea ord. Domnului Prefectŭ al acestui judeciu sub No. 9,997, motivat de ord. Domnului Revisoru scolar al acestui judeciu No. 165 și acésta derivat din ord. Circular al Domnului Ministru al instrucțiunei publice No. 7,597; subsemnatul respectos vĕ presint alăturat de aciasta răspunsul la programa Domnieĭ-Vóstre pentru adunarea datelor privitóre la limba Română, ca să binevoiți a regula cele cuvinite.
Binevoiți vĕ rog Domnule Membru, a primi asigurarea respectului ce vĕ pastrez.
Învĕțător, Paul S. Mităchesku
Domnieĭ-Sélle,
Domnuluĭ B. P. Hasdeu membru în Consiliul permanent al Instrucțiunei și membru Academieĭ Române
Bucurescĭ//
[10]
Fila 28r
România
Învățătoriul școalei micste[18] din comuna Baneș
No. 88
1885, iunie 1
Domnule,
Cu onoare alăturat pe lângă aceasta vi să înaintește [sic] răspunsurile la chestionariul Domniei Voastre, spre cuvenita regulă.
Binevoiți, vă rog, domnule, a priimi încredințaria preaosebitei mele considerații și respectul ce vă conserv.
Învățător, Al. Grossu
Domniei Sale,
Domnului B. P. Hșdeu [sic], la București//
Fila 33v
[…] Aceste puține ecspresiuni culese din gura locuitorilor în diferite ocasiuni la convorbirele cu ei, de cele mai multe ori pe la primărie, duminica și sărbătoaria, și la alte afacere ce am avut pentru a puté să fur cum și ce și în care mod vorbesc ei mai mult; pentru cari subscriu ca învățător al școalei micste din comuna Băneasa, plasa Horincia, judeciu Covurlui.
1885, mai 15
Învățător Al. Grossu//
Fila 28r
Romănia
Învețătoriul Scolei
micste din
Comuna Banes
No. 88
1885 Iunie I
Domnule,
Cu onore Aleturatu pe langa acésta vi să înaintește respunsurile la chestionariul Domniei Vostre spre cuvenita regula.
Bine voiți ve rog Domnule a priimi încredințaria pré osebitei mele considerații și respectul ce ve conservu.
Învețător Al. Grossu
Domniei Salle
Domnului B. P. Hșdeu la București//
Fila 33v
[…] Aceste puține ecspresiuni culese din gura locuitoriloru în diferite ocasiuni la convorbirele cu ei de cele mai multe ori pe la Primarie Duminica și sarbatoria și la alte afacere ce am avutu pentru a pute să furu cum și ce și în care modu vorbescu ei mai multu, pentru cari subscriu ca Învĕțător alu Scóleĭ micste din comuna Bănesa, Plasa Horincia judeciu Covurlui.
1885 Maiu 15
Învețător Al. Grossu//
BAR, ms. rom. 3422
[11]
Fila 129r
România
Învățătorul școalei rurale grd. II Ciupercenii din plasa Câmpu, jud[ețul] Dolji
No. 51
30 aprilie 1885
Stimabile domn,
Aș fi răspuns de mai nainte la chestionarul Domniei Voastre, însă am avut o mare piedică: după ce am terminat serviciul militar – în care mă aflam în timpul când ni s-a trimis chestionarul Domniei Voastre, am fost isbit de o inflamație catarală a ochilor, cu roșață și dureri înțepătoare (interne), așa că din luna lui ianuarie și pănă în present n-am putut lucra (scrierea mai cu seamă) decât ziua, iar noaptea, la lumină, scrierea-mi este cu neputință (pedepsitoare).
Nădăjduiam să aflu vreo doctorie, ca tămăduindu-mă să poci lucra; seau așteptam să răspund în vacanția cea mare (când este timp la îndemână, nefiind classă); dar, primind ordinul domnului revisor, urmat după al onorab. minister, cu respect mă grăbesc a vă trimite răspunsurile ce am adunat pănă acum la întrebările asupra cărora am cunoștiință mai lămurită. […]
Fila 130r
[…] Primiți, vă rog, stimabile domn, încredințarea adâncului respect și înaltei stime ce vă păstrez.
Învățător, I. Georgescu//
Fila 129r
30 Aprilie 1885
România
Învĕțătorulŭ scólei rurale grd. II
„Ciuperceniĭ”
din plasa Câmpu, jud. Doljiŭ
No. 51
Stimabile Domnŭ,
Așŭ fi rĕspuns de mai nainte la chestionarulŭ Domniei-Vóstre, însă amŭ avut o mare pĭedică: Dupĕ ce amŭ terminat serviciulŭ militaru – în care mĕ aflamŭ în timpulŭ când ni sʼa trimis chestionarulŭ Domniei-Vóstre, amŭ fost isbitŭ de o inflamație cataralĕ a ochilorŭ cu roșață și durerĭ înțepĕtóre (interne); așa că din luna lui Ianuarie și pănă în presentŭ nʼamŭ putut lucra (scrierea mai cu sémă) de cât ḑiua; iar nóptea la lumină, scriereaʼmi este cu neputință (pedepsitóre).
Nădăjduiamŭ să aflu vre-o doctorie ca tămăduindu-mĕ să pociŭ lucra; séu așteptamŭ să respundŭ în vacanția cea mare (când este timpŭ la îndemână nefiind classă); dar, primind ordinulŭ Domnului Revisor, urmatŭ dupĕ alŭ Onorab. Minister, cu respectŭ mĕ grăbescŭ a Vĕ trimite rĕspunsurile, ce amŭ adunat pănă acum, la întrebările asupra cărora amŭ cunosciință mai lămurită. […]
Fila 130r
[…] Primițĭ Vĕ rogŭ, Stimabile Domnŭ, încredințarea adêncului respectŭ și înaltei stime ce Vĕ păstrezŭ.
Învĕțător I. Georgescu//
BAR, ms. rom. 3425
[12]
Fila 337r
Prea respectabile domnule Hasdeu!
Permiteți-mi, vă rog, că ieu îndrăsneala, silit de posiția mea socială, să vă propun o rugăminte sufletească ca la o persoană ce nu v-am văzut niciodată, precum nici Domnia Voastră pe mine; cu toate aceste, am mare credință că înnalta știință și favoarea cu care v-a înzestrat bunul D-zeu poate să facă c-un sângur cuvânt//
Fila 337v
fericită pe o ființă fără sprijin…
Iată acea rugăminte:
Vă rog foarte mult să binevoiți a fi protectorul mieu la București în înprejurarea următoare:
De doi ani stărui pe lângă șeful mieu imediat ca să mă permute la cotuna Focurile, din comuna Belcești, pl[asa] Bahlui, județul Iașii, unde-mi am părinții bătrâni și infirmĭi, proprietatea mea și a nevestei mele (opt fălci de pământ și casă), iar la Gropnița țin case cu chirie și fără local de școală, dacă vroiesc să cultiv puțin, plătesc cât nu//
Fila 338r
face pe pământ, iar pământul mieu de la Focuri sunt nevoit de a-l da în dar, mai fără niciun profit, și câte alte neajunsuri, din care cauză întimpin cele mai mari greuăți, atât ca învățător (de 10 ani), cât și ca gospodar.
Cu toate aceste, sub pretext foarte întunecatu nu mi se acordă această favoare de cătră șeful mieu, deși sunt la o școală de gr[adul] Iu, iar aceia unde vroiesc să mă permut este de grad[ul] II și cu-n învățător holtei. – Acesta însă, în paguba sănătăței, reputațiunei mele de învățător, precum mai mult și a poziției mele sociale, pentru că sunt lipsit de sprijin,//
Fila 338v
iar din partea șefului mieu nu e altceva decăt o simplă ambițiune care mă mână din an [în an].
Sunt, cu cel mai profund respect, al dv. serv,
- Vassiliu
P.S. În asemenea descurajare fiind, vă rog sfătuiți-mă ce-i de făcut sau altfel, cum veți binevoi… Căci D-zeu pentru acest mare bine va revărsa binefacerile Sale peste dv. și urmașii dv.
Gropnița, 2 Iunie 1885//
Fila 337r
Prea Respectabile Domnule Hasdeu!
Permiteți-mi vĕ rogŭ că ieŭ îndrăsnéla silitu de posiția mea socială să vĕ propunŭ o rugăminte sufletéscă ca la o persónă ce nu vʼam vĕḑutŭ nicĭ o dată precumŭ nicĭ Domnia vóstră pe mine; cu tóte aceste amŭ mare credință că înnalta sciință și favórea cu care vʼa înzestratu bunulŭ D-ḑeu, póte se facă cʼun sîngurŭ cuvîntŭ//
Fila 337v
fericită pe o ființă fără sprijinŭ…
Iată acea rugaminte:
Vĕ rogŭ fórte multu se bine voiți a fi protectorulŭ mieu la Bucuresci în înprejurarea următóre:
De doi ani stăruĭ pe lângă șefulŭ mieu imediatu ca se mă permute la cotuna Focurile din comuna Belcești, pl. Bahlui județulŭ Iașiĭ, undeʼmĭ amŭ părinții bătrânĭ și infirmĭ, proprietatea mea și a nevestei mele (optu falci de pământu și casă), iar la Gropnița țin case cu chirie și fără localŭ de șcólă, dacă vroescu să cultiv puțin plătescŭ câtu nu//
Fila 338r
face pe pământu; iar pământulŭ mieu de la Focuri suntu nevoitu de aʼl da în dar, mai fără nicĭ un profitu, și câte alte ne ajunsurĭ, din care cauză întimpin cele mai marĭ greuățĭ, atâtŭ ca învĕțătorŭ (de 10 anĭ), câtu și ca gospodarŭ.
Cu tóte aceste sub pretextŭ fórte întunecatu nu mi-se acordă acéstă favóre de cătră șefulu mieu, de și suntu la o șcólă de gr. Iu iar aceia unde vroescŭ se mă permutu este de grad. II și cuʼn învĕțătorŭ holteĭ. – Acesta înse în paguba sănătățeĭ, reputațiunei mele de învețătorŭ precum mai multŭ și a poziției mele sociale, pentru că suntu lipsitu de sprijinu,//
Fila 338v
iar din partea șefuluĭ mieu nu e alt ce-va de cătu o simplă ambițiune care mă mână din anu.
Suntu cu cel mai profund respectu al D. v. servu
- Vassiliu
P.S. În asemenea descurajare fiindŭ vĕ rogŭ sfătuițimă cei de făcutu sau alt-felŭ cum veți bine voi…
Căci D-ḑeu pentru acestŭ mare bine, va revarsa bine facerile Sale peste DV și urmașii DV.
Gropnița, 2 Iunie 1885//
BAR, ms. rom. 3427
[13]
Fila 138r
România
Învățătorul școalei din comuna Albești, jud[ețul] Muscel
No. 3
1885, iulie 8
Respectabile domn,
Subsemnatul, deși am primit cu resignațiune personală un examplar de Programa pentru adunarea datelor privitoare la limba română, totuși incomoditatea localului de școală, fiind construcție veche, și aglomerațiunea elevilor, în număr de peste 50, divisați în 5 clase și-n aceeași sală, m-a pus în regretabila posițiune a nu putea trimete răspunsurile în chestiune până astăzi.
Vă anexez, dar, cu tot respectul, un n[r]. de 95 răspunsuri, cu rugăciune să binevoiți a-mi scusa atât stilul, care m-am silit a-l reproduce curat al poporului, cât și etimologia, nemaiavând niciodată ocasiune a scrie astfel de cuvinte sau în vreun autor ce cunosc să le găsesc.
Binevoiți, domnule, a priimi respectele mele cele mai depline.
Învățător, N. Isbășanu
Domniei Seale,
D-lui D[ir.?] B. P. Hasdeu, la București
Fila 138r
1885 Julie 8
România
Învețătorulŭ scolei
din
Comuna Albesci
Jud. Muscelŭ
No. 3
Respectabile Domnŭ,
Sub-semnatulŭ de și amŭ primitŭ cu resignațiune personală un examplarŭ de programa pentru adunarea datelorŭ privitore la limba română, totuși incomoditatea localului de scólă fiind construcție veche și aglomerațiunea elevilorŭ în numĕr de peste 50 divisați în 5 clase șiʼn aceeași sală, mʼa pus în regretabila posițiune a nu putea trimete rĕspunsurile în chestiune până astă-ḑi.
Vĕ anexezŭ dar cu tot respectulŭ unŭ N. de 95 rĕspunsurĭ cu rugăciune să bine voiți aʼmi scusa atât stilulŭ, care mʼamŭ silitŭ a-lŭ reproduce curatŭ alŭ poporului, cât și etimologia, nemai avênd nici o dată ocasiune a scrie ast-felŭ de cuvinte sau în vre unŭ autor, ce cunoscŭ, să le găsescŭ.
Bine voiți, Domnule, a priimi respectele mele cele mai depline.
Învețătorŭ, N. Isbășanu
Domniei-Séle
D-lui D[?] B. P. Hasdeu
La Bucuresci
BAR, ms. rom. 3431
[14]
Fila 478r
Regatul României
Școala rurală [a] comuneĭ Țigănești, plasa Bârlad, județul Tecuci
No. 65
Domnule Hasdeu,
În sânul poporului stă ascunsă o bogată literatură, oamenii de știință au văzut acest tesa[u]r, de aceia din ce în ce-și dau silințele a pipăi, a scrie și a cunoaște acest precios odor ce posedă poporul.
În toate țărele culte oamenii de știință s-a pus a culege, a studiia și a da la lumină prin tipărire modul cum simția, cugeta și obiceiurile lui din secolele trecute.
Pătruns și Domnia Voastră de această măriață ocupațiune, ați combinat un cesteonar, făcându-ne și nouă, învățătorilor din popor, onoare trâmețându-l, invitându-ne a vă procura cuvinte de care poporul se servește pe la noi, la
Domniei Seale
Domnului B. P. Hasdeu, membru în Academia Română//
Fila 478v
care mă grăbesc a răspunde, deși numai în parte, poate, voi satisface ardintele Domniei Voastre dorințe.
Sperez, onorab[ile] domnule Hasdeu, că Domnia Voastră, care totdauna ați văzut limpede și simțit patriotic lipsurile națiunei române, veți binevoi a primi și neînsemnatul meu manuscris ce cu respect vă-l înnaintez, conform regulilor stabilite în această privință, odată cu acest raport.
Primiți, vă rog, onor. domnule Hasdeu, divotamentul și multă stimă ce vă port.
Învățător, C. Decusară
1884, octombri 28//
Fila 478r
Regatul Românieĭ
Scoala rurală
Comuneĭ Țigănescĭ, plasa
Barladu județulu
Tecuciŭ
No. 65
Domnule Hasdeŭ,
În sinulŭ poporuluĭ stă ascunse o bogată litiratură, ómeniĭ de sciințe au vedutŭ acestu tesarŭ de aceia din ce in ceʼși daŭ silințele: a pipăĭ, a scrie și a cunósce acestŭ preciosŭ odorŭ ce posede poporulŭ.
În tóte țărele culte ómeniĭ de sciințe sa pusŭ a culege, a studiia și a da la lumină prin tipărire modulŭ cum simția, cugeta și obiceiurile lui din secolele trecute.
Pătrunsŭ și Domnia-Vóstră, de acéstă măriațe ocupațiune ați combinatŭ un cesteonorŭ, facandu-ne și nouĕ, Învĕtătorilorŭ din poporŭ onóre trâmețindu-lŭ, invitandu-ne a Ve procura cuvinte de care poporulŭ se servesce pe la noĭ la
Domniei-Séle
Domnului B. P. Hasdeŭ, membrŭ în Academia Română//
Fila 478v
care mĕ grăbescŭ a respunde, de și numai in parte póte voi satisface ardintele Domnieĭ-Vóstre dorințe.
Sperezŭ, Onorab. Domnule Hasdeŭ, ca Domnia-Vóstră, care tot-dʼa-una ați veḑutŭ limpede și simțitŭ patrioticŭ lipsurile națiuneĭ române veti bine voi a primi și neinsemnatulŭ meŭ manuscrisŭ ce cu respect veʼlŭ innaintesŭ conformŭ regulilorŭ stabilite in acestă privințe – odata cu acest raport.
Primiți, Vĕ rog, Onor. Domnule Hasdeŭ, divotamentulu și multă stimă ce Ve portu.
Învĕțătorŭ, C. Decusară
1884, Octombri 28//
BIBLIOGRAFIE
Barițiu 1887 = George Barițiu, Programa pentru adunarea datelorŭ privitóre la limbʼa româna, de B.P. Hasdeu, în „Transilvania”, anul XVIII, nr. 15–16.
Cambose 2018 = Astrid Cambose, Fonduri arhivistice inedite: răspunsurile la Chestionarul lingvistic B.P. Hasdeu, în Ofelia Ichim, Luminița Botoșineanu, Daniela Butnaru, Marius-Radu Clim, Veronica Olariu (editori), Clasic și modern în cercetarea filologică românească actuală, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, p. 393–404.
Gheție 1978 = Ion Gheție, Istoria limbii române literare. Privire sintetică, București, Editura Științifică și Enciclopedică.
Hasdeu 1884 = B.P. Hasdeu, Dotațiunea Carol I. Programa pentru adunarea datelor privitoare la limba română, București, Tipografia Academiei Române.
Hasdeu 1886 = B. Petriceicu-Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor, tomul I, București, Stabilimentul grafic Socec & Teclu.
Mușlea, Bîrlea 2010 = Ion Mușlea, Ovidiu Bȋrlea, Tipologia folclorului. Din răspunsurile la Chestionarele B.P. Hasdeu, cu un cuvânt-ȋnainte de Ion Taloș, ediția a doua revăzută și ȋntregită de Ioan I. Mușlea, București, Editura Academiei Române.
LETTERS AND INTRODUCTIONS FROM THE RESPONDENTS
TO B.P. HASDEUʼS LINGUISTIC QUESTIONNAIRE
ABSTRACT
The responses received by B.P. Hasdeu to the linguistic questionnaire he launched in 1884 (namely, King Carol the Firstʼs donation. The programme for gathering data on Romanian language) came from hundreds of primary and secondary school teachers, priests, abbots, church treasurers etc. and only from a very few folklore collectors. Therefore, many collections are prefaced by letters and introductions signalling a wide range of perspectives, motivations, reasonings and understandings of Hasdeuʼs undertaking from the part of his respondents. The present article focuses on the peculiarities of the most relevant of these openings, analysing the social, economic, administrative and cultural contexts they speak of. The main idea is that the more than 8500 files of this great fund, considered the most important Romanian manuscript collection of folklore, have not come solely and perhaps not even mainly out of romantic enthusiasm; on the contrary, many respondents have been pressed to answer the questionnaire by the church, the Ministry of Education or other political authorities. Nonetheless, the information it offers is very reach and, apart from the fund in itself, one could also analyse the relevant contexts provided in the introductions.
Keywords: Romanian 19th century folklore, B.P. Hasdeu, 1884 linguistic questionnaire, respondents, introductions.
* Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” al Academiei Române – Filiala Iaşi, România (astrid.iasi@yahoo.com).
[1] Prezenta introducere are rolul de a oferi o contextualizare a întâlnirii mele cu manuscrisele descrise în paginile care urmează. Or, accesul mi-a fost mediat de o serie de „dascăli”.
[2] Prima ediție a apărut la Tipografia Academiei Române, București, în 1884.
[3] Am redat textul în transcriere actualizată, cu excepția câtorva termeni preluați tale quale, pe care i-am semnalat prin cursive. Ar fi interesant de comparat ortografia lui Hasdeu însuși, din ediția 1884 a chestionarului, cu ortografia lui Barițiu, care „corectează” și reface formele cuvintelor, conform propriilor vederi lingvistice.
[4] Am transcris într-o formă cât mai apropiată de original răspunsurile manuscrise citate în corpul articolului, iar în anexă le-am dat atât sub forma din manuscris, cât și în transcriere actualizată.
[5] A se vedea textul integral în anexă.
[6] A se vedea textul integral în anexă.
[7] Între paranteze unghiulare ˂ ˃ se introduc fragmente/cuvinte care au fost scrise în manuscrisul original, dar nu sunt lizibile din diferite cauze, cel mai adesea mecanice. În cazurile în care s-au adăugat la text, în transcriere, diverse compliniri gramaticale, completări, clarificări inexistente în textul manuscris, acestea au fost scrise între croșete [ ].
[8] Nu este imposibil ca respondentul, știind că termenul este de origine franceză (gêne), să-l fi „franțuzit” suplimentar, nazalizând greșit și excesiv e-ul aflat înainte de n (jenă > jană).
[9] Termen neînregistrat în DLR.
[10] Câteva litere ilizibile.
[11] A (se) adopera, vb., este un latinism specific finalului de secol XIX, cu sensul de ʻa se angaja la un operatʼ, la o scriere, la o operă; spre comparație, a se vedea s.n. operat: „Unii docenți de la școalele granițare l-au dat [răspunsul la întrebarea retorică dacă există date lingvistice relevante în Ardeal, n.m., A.C.] în faptă și foarte frumos prin operatele lor”, „toate operatele câte s-ar pregăti” (Barițiu 1887: 122).
[12] Câteva litere ilizibile.
[13] Revizorii școlari.
[14] Un cuvânt ilizibil.
[15] Apropiere sau deducție greșită a respondentului. Pandele provine din Pantelimon (˂ ngr. ∏αντελείμον/ Panteleimon, ʻatotmilostivʼ).
[16] Ca peste tot în transcrierea actualizată a materialelor, am păstrat ortografiile depășite, când le-am considerat relevante din punct de vedere cultural.
[17] Semn diacritic special: respondentul pune pe e un punct ca la i, astfel încât grafia rezultată este „dublă” (carė, localitățėi). Am transcris cari prin comparație cu alte locuri din răspunsurile învățătorului.
[18] Păstrăm în transcrierea actualizată grafia cu cs, în cazuri precum acesta, spre a diferenția respondenții care foloseau litera x de cei care nu o foloseau – un indiciu al școlii lingvistice pe care o urmau (și, poate, al prezenței sau absenței cunoștințelor de limbă franceză, care i-ar fi familiarizat cu utilizarea literei x).