Daniela Butnaru, Terminologia astronomică populară…

TERMINOLOGIA  ASTRONOMICĂ  POPULARĂ
ÎNTR‑UN  TEXT  INEDIT  DE  LA  1896 

DANIELA  BUTNARU*

 

 

La finalul secolului al XIX‑lea, în țara noastră a avut loc o susținută acțiune de recuperare a cât mai multor fapte de limbă, date arheologice, mitologice și despre tradițiile istorice populare, obiceiuri și credințe ale poporului ș.a. prin intermediul unor chestionare trimise intelectualilor (mai cu seamă învățătorilor) de la sate. Este vorba de Chestionarul arheologic alcătuit de Alexandru Odobescu (ale cărui răspunsuri, primite între 1771 și 1774, sunt arhivate la Biblioteca Academiei Române din București, ms. 223‒230), de Chestionarul juridic și Chestionarul lingvistic întocmite de B.P. Hasdeu în 1878 și 1884 (răspunsurile sunt păstrate tot la BAR, ms. 3437‒3438, respectiv ms. 3418‒3436), de Chestionarul istoric în două părți al lui N. Densușianu (1893 și 1896, răspunsurile primite se păstrează la BAR, ms. 4545‒4561) și de Chestionarul folcloristic trimis de Grigore Tocilescu în 1898. Despre necesitatea valorificării răspunsurilor primite la toate aceste chestionare păstrate la BAR s‑a atras atenția de multe ori (vezi, de exemplu, Oprișan 1975, Cândea, Croitoru 2015, Cambose 2015, Ciuciu 2016, Clit 2019 ș.a.), s‑au făcut studii și clasificări (Mușlea, Bîrlea 1970, Fochi 1976, Densușianu 1975 etc.), unele răspunsuri au fost publicate parțial, în funcție de temele unor cercetări. Totuși, ediții critice ale acelor documente încă nu au fost realizate, date fiind dificultățile pe care le‑ar presupune astfel de lucrări, printre care volumul important de documente și numărul mare al respondenților, ceea ce înseamnă mai ales caligrafii și ortografii diferite, în condițiile instabilități ortografice din acea perioadă (cf. Cambose 2018: 393).

În colecția Manuscrise aflată în fondurile Bibliotecii Academiei Române din București, se află, așadar, și răspunsurile primite la cele două părți ale Cestionariului despre tradițiunile istorice și anticitățile țerilor locuite de Români (cunoscut mai ales sub denumirea Chestionarul istoric), inițiativă prin care Nicolae Densușianu urmărea mai ales „să scoatem la lumină partea istorică din aceste credințe și tradițiuni antice ale poporului român” (Densușianu 1975: XV). Așa cum arăta I. Oprișan, răspunsurile primite la acest chestionar prezintă interes pentru numeroase domenii și discipline: istorie și arheologie, istorie literară, psihologie, filozofia culturii, lingvistică și etnografie (Oprișan 1975: XXXVIII‒XXXIX).

Ne vom opri, în cele ce urmează, asupra unui text inedit, intitulat Memoriu asupra numelui ce poartă diferite constelațiuni la poporul din această localitate și semnat de Sava Demetrescu, învățătorul de la școala din comuna Socariciu (din, la acea epocă, județul Râmnicul Sărat)[1]. Acesta este inclus în volumul cu numărul de inventar ms. 4558, printre răspunsuri primite la partea a doua a Chestionarului istoric. Textul la care ne referim aici este diferit, în primul rând prin titlu, de celelalte documente din manuscris, intitulate, cu unele variațiuni, Răspuns la Chestionarul istoric al Academiei Române sau Răspuns la Cestionarul tradițiunilor istorice. O altă diferență constă în numărul întrebărilor la care sunt oferite răspunsuri (partea a doua a Chestionarului lui Densușianu conține 280 de întrebări, la care s‑a răspuns, e adevărat, în măsură diferită, în funcție de cunoștințele și conștiinciozitatea respondentului, iar răspunsurile din Memoriu sunt numerotate numai până la 33). În plus, ele nu pot fi considerate ca fiind doar răspunsuri la primele întrebări ale lui N. Densușianu, deoarece sunt diferite de acestea în privința tematicii.

Asemănările constau în faptul că respondentul Memoriului este învățător, ca și majoritatea celor care au dat răspunsurile la Chestionarul istoric, iar pe prima pagină este notat, cu același scris ca și la restul scrisorilor, numele satului și al județului de unde a fost expediat documentul.

 

Tot în anul 1896, o acțiune de documentare asemănătoare ca metodă, dar cu temă diferită, era realizată de profesorul de matematică pasionat de astronomie Ion Otescu (1859‒1932), după cum aflăm din primele pagini ale lucrării sale Credințele țăranului român despre cer și stele:

„încă din anul 1896, am făcut o hartă a cerului, proiectată pe orizontul Bucureștilor (a se vedea la fine planșa I). În ea am pus toate constelațiunile astronomice cari se văd în România, așa cum sunt ele grupate în Astronomie, adică gruparea clasică greco‑latină; și am însoțit această hartă de o explicare amănunțită, pentru a se putea bine recunoaște constelațiunile astronomice. Am trimis harta, împreună cu explicațiunile, la toți învățătorii din țară, nelăsând de o parte nici Dobrogea, cu o adresă, în care‑i rugam ca să cerceteze între țăranii mai bătrâni, ce constelațiuni formează ei, cum le numesc, legendele și credințele din moși strămoși asupra lor și asupra cerului în genere, precum și asupra Pământului, Soarelui, Lunii, eclipselor, tunetului, trăsnetului, norilor, ploii, etc., și tot ce vor afla să‑mi comunice” (Otescu 1907: 426).

La sfârșitul lucrării Credințele țăranului român despre cer și stele, autorul a adăugat textul trimis, împreună cu harta cerului, către învățătorii sătești din țară în februarie 1896 ‒ Indicațiuni asupra hărții constelațiunilor astronomice principale visibile în România (1) ‒, unde sunt furnizate denumiri și informații pentru cei care aveau să culeagă date de la localnici (Otescu 1907: 503‒506). Comparând conținutul Indicațiunilor cu cel al Memoriului, dar și ținând cont de informațiile prezentate până aici, considerăm că acest text reprezintă unul din răspunsurile la sondajul inițiat de Ion Otescu, scrisoarea ajungând, poate din greșeală, la Nicolae Densușianu.

Memoriul conține prezentarea stelelor și asterismelor[2] observate „în câteva nopți senine și fără lună din iulie”, așa cum le‑a aflat învățătorul Sava Demetrescu de la „Ion Ene Pernă, fost cioban de oi mult timp, acum sătean de aici în etate de 68 ani”. Datele prezentate au la bază în mod evident informațiile din Indicațiunile trimise de I. Otescu, care sunt completate cu date obținute de la localnicul‑informator. Așadar, putem vorbi de o perspectivă diastratică ‒ științific vs popular[3].

În ultima parte a secolului al XIX‑lea, unele informații despre astronomie ajungeau la publicul larg prin intermediul unor lucrări de popularizare a științei (de exemplu, revistele „Natura” și „Revista științifică”), calendare sau dicționare (Vocabular româno‑frances. Lucrat dupe Dicţionarul Academiei Francese dupe al lui Napoleone Landais şi alte dicţionare latine, italiane etc. de Ion Costinescu, I–II, București, Tipografia Naţională Antreprenor C.N. Rădulescu, 1870, A.T. Laurian, I.C. Massim, Dicţionariul limbei române, I‒III, Bucureşti, Noua Tipografie a Laboratorilor Români, 1871–1877), dar și prin școală, deoarece existau capitole sau chiar manuale întregi dedicate „cosmografiei” (Mathei M. Drăghiceanu, Elemente de cosmographia prelucrate în usul şcoalelor secundare, Bucureşti, Librăria H.C. Wartha, Tipografia St. Rasidescu, 1866; Neculai Culianu, Curs de cosmografie, pentru usul şcoalelor secundare, Iaşi, Tipografia Naţională, 1893; capitolul Noțiuni de cosmografie. Generalități, în V.C. Buțureanu, Introducere în științele fizico‑naturale, pentru clasa I‑a secundară, Iași, Editura Librăriei Isr. Kupermann, 1894 ș.a.), încât nu este exclus ca, pe lângă informațiile pe care le‑a căpătat „în parte” de la informatorul amintit, învățătorul să fi avut și el câteva cunoștințe despre numele corpurilor cerești, pe care să le fi inclus în Memoriu.

Vom arăta ce aduce în plus textul respondentului din Socariciu față de informațiile din Otescu 1907 (lucrare care sintetizează răspunsurile la chestionarul amintit, dar conține și informații de cultură generală și științifice) și Pamfile 1915 (care prezintă multe din rezultatele anchetelor realizate de el, dar preia, după cum el însuși precizează, și material din Otescu 1907).

Privind descrierea Carului‑Mare (sinonim parțial cu Ursa‑Mare ‒ cf. DAFOC 2023, s.v. Car), în Indicațiunile sale, Otescu (1907: 503) arăta doar că este format „din 7 stele, din cari 4 formează Corpul‑Ursei sau Roatele‑Carului, iar celelalte trei Coada‑Ursei sau Oiștea‑Carului; Roatele din urmă ale Carului se zic Custozii‑Ursei”. În urma răspunsurilor primite din alte localități, matematicianul‑astronom a prezentat în lucrarea din 1907 o serie de variante denominative populare ale stelelor și asterismelor din cuprinsul Ursei‑Mari: „Cele patru stele ce formează trapezul din ele, [sic!] se numesc Roatele‑Carului, iar celelalte trei Proțapul, sau Tânjala‑Carului, sau Oiștea” (Otescu 1907: 428); în unele părți i se spune „Ursul‑Mare […], trapezul celor patru stele fiind Trupul‑Ursului și celelalte trei Coada‑Ursului” (ibidem). „În Carul‑Mare, lângă a doua stea din Proțap, e o stea mică care abia se vede, numită Alcor sau Saidac în astronomie. […] Țăranii văd bine și această stea, [sic!] și o numesc unii Cărăușul, care mână boii carului; iar alții o numesc Cățelușa, care merge pe lângă car; și unii chiar zic pe nume acestei cățelușe, numind‑o Paloschița. Unii însă păstrează și Cărăușul și Cățelușa, dar pe Cățelușe o văd în steaua ce e lângă Roata‑Carului, de unde începe Proțapul” (ibidem: 429). În Memoriu identificăm o primă deosebire, anume referitoare la mica stea care se poate observa lângă steaua din mijloc a Oiștii: „de unii se numește Lup[4] voind a mânca boii; iar de alții i se zice Cărăuș” (Memoriu 1896: 488r), cele trei stele care alcătuiesc oiștea reprezentând, la Socariciu, boii ‒ în număr de 6 ‒ care trag carul[5]. În Otescu 1907: 429 și Pamfile 1915: 189, Lupul (sau Ursul) este ultima stea din cele trei care formează Oiștea (Otescu 1907: 429, Pamfile 1915: 189).

Informațiile despre Steaua Polară și constelația Balaurul sunt aceleași cu cele din Indicațiuni, așadar nu se aduc elemente noi. Pentru constelațiile Hercule și Cefeu, învățătorul Demetrescu nu a obținut niciun nume de la localnicul Ion Ene Pernă, însă apar alte două informații, care nu coincid cu cele din alte lucrări (cf. Otescu 1907, Pamfile 1915, DLR), și anume denumirile Sfredel și Fata‑cu‑Cobilița sau Cobilița. Semnatarul Memoriului pune denumirea Sfredel în legătură cu „cele 4 stele ce formează vârful constelațiunii [Hercule] lângă Drumul‑Robilor” (Memoriu 1896: 488r), indicație neconfirmată de alte surse pe care le‑am consultat. Conform DAFOC 2023, lucrare care prezintă, într‑o manieră obiectivă, susținută de citate, termeni astronomici atât populari, cât și oficiali, folosindu‑se de lucrări de etnografie, lingvistică, astronomie, beletristică și dicționare, Sfredelul este numele popular pentru constelația Câinele‑Mic (cf. DAFOC 2023, s.v. Câinele) sau pentru asterismul format din Trisfetitele și steaua Betelgeuse din Orion (cf. DAFOC 2023, s.v. Betelgeuse)[6], iar Sfredelul‑Mic sau Sfredelul‑Pământului este sinonim pentru asterismul Burghiul, alcătuit din trei stele aflate în constelația Vizitiul (cf. DAFOC 2023, s.v. Burghiul). DLR, s.v. sfredel, adaugă și un al treilea sens astronomic: „(regional) nume dat unui grup de două stele din constelația Lirei”. Nici pentru Cobilița sau Fata‑cu‑Cobilița nu este confirmată în alte surse echivalența cu „cele trei stele așezate în linie curbă” din constelația Cefeu (Memoriu 1896: 488r). Conform DAFOC 2023, s.v. Cobilița și s.v. Fata, aceste denumiri sunt folosite pentru a denumi diferite asterisme, precum Centura‑lui‑Orion și constelația Lebăda, nu și o parte din Cefeu. Așadar, cele două informații privind Sfredelul și (Fata‑cu‑) Colibița sunt fie greșite, fie încă neatestate/neidentificate și în alte surse.

Noutăți denominative reprezintă echivalentul popular Vaca pentru steaua Vega, cea mai strălucitoare din constelația Lira, și Vițelul pentru o stea vecină Vegăi, probabil Zeta1 Lyrae. Vițelul este atestat, în DLR, s.v., ca nume popular, folosit în vechime, pentru constelația Taur, însă nu l‑am mai găsit nicăieri folosit pentru a desemna o stea din constelația Lira.

Și în privința constelației Vulturul, învățătorul Demetrescu aduce o informație nouă, și anume că stelei Altair i se spune Ciocul [‑Vulturului] (Memoriu 1896: 488v), și nu Capul‑Vulturului, cum precizează Otescu în Indicațiunile expediate.

Steaua Gemma din constelația Hora („o roată de stele” ‒ ibidem) are un nume popular inedit: Mireasa. Nu l‑am aflat atestat în alte lucrări (cf. DAFOC 2023, s.v. Gemma). În harta realizată de Otescu, constelația Boarul era numită Văcarul, iar steaua principală ‒ Arcturus; în Socariciu, aflăm din raportul învățătorului Demetrescu, se știa că „alături cu Hora e Cireada, steaua Arcturus se zice Văcar” (Memoriu 1896: 488v). Așadar, steaua principală a preluat aici numele constelației. De altfel, acest sens astronomic, „Numele unei constelații din emisfera boreală, situată în prelungirea carului‑mare; p. restr. numele stelei Arcturus din această constelație”, este inclus în DLR, s.v. văcar. În schimb, nu am mai întâlnit sinonimul popular Cireada.

O informație prețioasă, care ajută la dezlegarea unei necunoscute din DLR, găsim la f. 488v: „Pegasul se cunoaște sub numele de «Vârtelnița»”. În DLR, s.v. vârtelniță, sensul V. este „(Regional) Numele unei stele sau al unei constelații nedefinite mai îndeaproape”, informație preluată din răspunsurile manuscrise la Chestionarul lingvistic al lui B.P. Hasdeu (acestea provin din comuna Rusăneștii de Jos, fostul județ Romanați[7] și din comuna Greci, județul Tulcea[8]); este foarte posibil ca și în alte părți ale țării să fi fost folosit acest nume popular pentru desemnarea constelației Pegas.

Memoriul de față ne aduce și o atestare mai veche decât cele cunoscute până acum, precum și o variantă pentru asterismul Brâul‑lui‑Orion: „în direcția Caprei trecând peste Drumul‑Robilor se găsesc câteva stele de o mărime deosebită. Trei din ele se numesc pe aici «Brâul‑lui‑Arion» (acela e Orionul), unii le mai zic și «Cei‑trei‑Crai»” (Memoriu 1896: 488v). Conform DAFOC 2023, s.v. centură, asterismul format din stelele δ Orionis, ε Orionis și ξ Orionis, situate în centrul constelației Orion, este cunoscut, atât la nivel științific, cât și popular, cu denumirea Centura‑lui‑Orion, Cingătoarea‑Regelui, Cingătoarea-Regelui-Orion; folosite strict la nivel științific ar fi sinonimele Brâul‑lui‑Orion și Toiagul‑lui‑Aron, iar doar pe palierul popular sunt întâlnite echivalentele Cei‑Trei‑Cosași, Cei‑Trei‑Crai, Cei‑Trei‑Crai‑de‑la‑Răsărit, Cei‑Trei‑Magi, Craii‑de‑la‑Răsărit, Toiegele, Trei‑Crai, Trei-Crai-de‑la‑Răsărit, Trisfetitele. Recuperarea variantei Brâul‑lui‑Arion din acest text de la 1896 impune o mică schimbare de perspectivă diastratică, și anume cu privire la cele două compuse considerate a fi folosite doar la nivel științific (informație preluată din Otescu 1907: 456). Ele au circulat, așadar, și la nivelul vorbitorului comun, astfel putând fi explicat determinantul lui Arion, rezultat din contaminarea dintre Orion și Aron.

Considerăm că, dacă ar fi ajuns la expeditorul chestionarului despre cer, Memoriul prezentat în aceste pagini ar fi avut șanse, datorită informațiilor pe care le conține, să fie inclus în lucrarea lui I. Otescu[9], care mărturisea că „din comunicările primite multe mai nu spun nimic, sau aproape nimic; p.e. «țăranii din această comună nu mi‑au putut spune nimic, căci nici ei nu știau»” (ibidem: 426).

Nu este exclus ca unele din „noutățile” cuprinse în Memoriul prezentat de noi să fi fost notate și în alte răspunsuri, însă putem bănui că Otescu nu a ales pentru lucrarea sa decât o parte dintre ele, cele care i se păreau sigure, conform mărturisirii autorului: „Pe lângă acordul dintre ele, aceste răspunsuri erau în acord și cu cele ce știam eu, ceea ce m‑a încurajat mult; și am mai cercetat și în urmă spre a verifica totul, mai ales acolo unde se iviau unele îndoieli” (ibidem: 427).

Raportându‑ne la dicționarele limbii române care prezintă prime atestări și la lucrări de astronomie din secolul al XIX‑lea, ajungem la concluzia conform căreia câțiva termeni desemnând corpuri cerești sunt menționați aici pentru prima dată. Este cazul substantivului Lup, echivalentul popular pentru steaua Alcor, Vaca pentru Vega și Vițelul probabil pentru Zeta1 Lyrae, Cireada pentru constelația Văcarul, Vârtelnița pentru constelația Pegas. De asemenea, textul atestă varianta Brâul‑lui‑Arion pentru asterismul Brâul‑lui‑Orion și varianta oiștie[10], neînregistrată de DLR, a substantivului oiște (Memoriu 1896: 488r). În unul din cazurile în care face referire la Steaua Polară, învățătorul Demetrescu folosește doar determinantul în forma articulată: Polara (ibidem: 488v).

Având în vedere informațiile importante care se găsesc în manuscrisele cuprinzând răspunsurile la Chestionarul istoric al lui Densușianu, din care noi am surprins, în acest articol, doar o parte infimă, considerăm că se impune realizarea unei ediții critice sau cel puțin scanarea și punerea lor la dispoziția publicului interesat de acest tezaur al limbii și culturii românești.

 

*

 

Redăm, în continuare, textul Memoriului 1896. După ezitări între scrierea etimologică și cea fonetică, la sfârșitul secolului al XIX‑lea, Academia Română publica primele reguli ortografice, astfel încât este firesc să întâlnim în textele redactate la acea epocă inconsecvențe ortografice sau greșeli de scriere. În transcrierea textului am operat următoarele modificări: ó a fost redat prin oa, é = ea, ḑ = z, ĕ = ă, ê = î, sce = ște, sci = ști. Nu am aplicat normele DOOM3 în privința scrierii numelor de astre și asterisme, păstrându‑le forma așa cum apare ea în textul original, încercând să surprindem astfel o etapă din evoluția terminologiei, dar am respectat în restul cazurilor (numele lunilor, ale punctelor cardinale ș.a.) ortografia actuală. Am folosit regulile în vigoare în cazuri precum cele alte = celelalte, din napoi = dinapoi, de din apoi = de dinapoi, nici un = niciun, de cât = decât, de și = deși etc. De asemenea, am intervenit la nivelul punctuației, eliminând unele virgule care erau în plus și introducând semne de punctuație acolo unde era necesar. Am corectat tacit unele erori precum întorse = întoarse, rotele = roatele, se însiră = se înșiră. Am marcat cu italic cuvintele care sunt subliniate, probabil de Densușianu, cu creion albastru. Am marcat finalul unei pagini de manuscris prin indicarea filei, între paranteze pătrate [  ].

 

Memoriu asupra numelui ce poartă diferite constelațiuni la poporul din această localitate

de Sava Demetrescu, învățătorul școalei din comuna Socariciu (R. Sărat)

 

1) În câteva din nopțile senine și fără lună din iulie, stând cu fața cam către nord‑vest, am putut distinge destul de bine „Carul mare” care e format din 7 stele dintre care 4 în chip de roate, iar 3 în chip de oiștie. Se zice că cele 3 stele ce formează oiștia ar fi cei 6 boi ai carului. Lângă a doua stea a oiștiei se vede o mică stea care de unii se numește lup voind a mânca boii; iar de alții i se zice cărăuș.

2) Mai sus și cam spre est de la carul mare, pe o linie dreaptă cu roatele dinapoi ale carului mare, se observă o stea tot de mărimea stelelor din carul mare și ceva mai luminoasă, „Steaua polară”, numită vârful coadei ursului; celelalte stele se numesc „Urs” și sunt întoarse invers cu cele din car.

3) Chiar din dreptul liniei ce se poate duce de la roatele carului mare de dinapoi la Coada ursului, se înșiră o mulțime de stele licărind în diferite direcțiuni, formând și 2 patrulatere. Acela se numește „balaur”.

4) Ceva mai spre sud de capul balaurului se găsește Hercule, care n‑are niciun nume cunoscut în gura poporului, decât că cele 4 stele ce formează vârful constelațiunii lângă drumul robilor se cunoaște sub numele de „sfredel”.

5) Cefeul, deși se distinge, nu se cunoaște sub niciun nume, numai cele trei stele așezate în linie curbă se zic „fata cu Cobilița”, de obiceiu „Cobiliță”.

6) Vega din Lira se cunoaște sub numele de Vaca, steaua cea mică de alături se numește vițel. [f. 488r]

7) Crucea ce se găsește în drumul robilor se cunoaște tot sub acel nume.

8) Luând seama bine aproape de vârful crucei și tot cam în drum se găsește „Vulturul” care are tot acel nume. Steaua Altair se numește Ciocul lui.

9) În drumul robilor și alături sunt nenumăratele stele ale lui Ophiucus care se cunosc sub numele de șarpe, parte din ele însă nu sunt cunoscute.

10) Lângă Capul șarpelui se vede o roată de stele. Aceea se numește Hora după felul cum sunt așezate. Steaua „Gema” se zice mireasă.

11) Alături cu Hora e cireada, steaua Arcturus se zice Văcar.

12) Leul mic nu se cunoaște sub niciun nume.

13) Plecând cu privirea de la Coada ursului (Steaua polară) și spre drumul robilor, se găsește Capra cunoscută sub același nume.

14) și 15) Perseul și Casiope nu sunt cunoscute.

16) Pegasul se cunoaște sub numele de „Vârtelnița”.

17) Andromeda nu se cunoaște.

18) Mai departe de așa‑numita Vârtelniță (Pegas) se găsesc niște șiruri de stele în formă de pești. Poartă deci acest nume.

19) Berbecul nu se cunoaște.

20) Partea din taur numită Pleadele se cunoaște sub numele de „Cloșcă”.

21) Departe mult de carul mare și înspre drumul robilor se gășește racul care poartă tot acest nume.

22)‑32) Constelațiunile de la no. 22 până la 32 nu se cunosc sub niciun nume.

33) La o distanță destul de mare de la Coada ursului (polara) și în direcția Caprei trecând peste drumul robilor, se găsesc câteva stele de o mărime deosebită. Trei din ele se numesc pe aici „Brâul lui Arion” (acela e Orionul), unii le mai zic și „cei trei Crai”. [f. 488v]

Constelațiunile de la Vizitiul no. 34 pănă la 41 nu se cunosc.

Calea albă ce se vede pe cer se zice „Drumul robilor”.

Cunoștințele din acest memoriu le‑am putut căpăta în parte de la Ion Ene Pernă, fost cioban de oi mult timp, acum sătean de aici în etate de 68 ani.

1896 iulie 25

  1. Demetrescu

Învățător com. Socariciu

Jud. R. Sărat [f. 489r]

 

BIBLIOGRAFIE

Sursă

Memoriu 1896 = Memoriu asupra numelui ce poartă diferite constelațiuni la poporul din această localitate, întocmit de învățătorul Sava Demetrescu (comuna Socariciu, județul Râmnicul Sărat), aflat în ms. 4558 ce conține răspunsuri la Chestionarul istoric al lui N. Densușianu, partea a II‑a, Biblioteca Academiei Române, București, f. 488‑489.

Literatură de specialitate

Cambose 2015 = Astrid Cambose, „Viitorul trecutului”. Revitalizarea arhivelor de manuscrise cu ajutorul tehnicii actuale (xerocopiere, fotografiere, facsimilare, digitalizare). Studiu de caz, în Ileana Benga (coord.), Nașterea documentului de folk‑lore. Răspântii metodologice, Cluj‑Napoca, Editura Risoprint, p. 371‒377.

Cambose 2018 = Astrid Cambose, Fonduri arhivistice inedite: răspunsurile la Chestionarul lingvistic B.P. Hasdeu, în Clasic și modern în cercetarea filologică românească actuală, Ofelia Ichim, Luminiţa Botoșineanu, Daniela Butnaru, Marius‑Radu Clim, Veronica Olariu (editori), Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, p. 393‒404.

Cândea, Croitoru 2015 = Ionel Cândea, Costin Croitoru (editori), Documente privind istoria Brăilei. Răspunsurile la Chestionarele Odobescu și Hașdeu, pentru județul Brăila, Brăila, Editura Istros.

Ciuciu 2016 = Marian Ciuciu, Chestionarul arheologic al lui Alexandru I. Odobescu. Aspecte inedite, în Laura Jiga Iliescu şi Mihaela Nubert Cheţan (coord.), Deschideri etnologice. In honorem Sabina Ispas la 75 de ani, București, Editura Etnologică, p. 39‒46.

Clit 2019 = Constantin Clit, Răspunsurile învățătorilor din județul Fălciu la chestionarul Odobescu din 1871 și 1873, în „Horeb”. Revistă anuală de spiritualitate și actualitate, nr. 1, p. 125‒147.

DAFOC 2023 = Dicționarul de termeni astronomici: fenomene, obiecte cosmice și constelații (DAFOC), în TAFOC 2023, p. 269‒766.

Densușianu 1975 = Nic. Densușianu, Vechi cântece şi tradiţii populare româneşti. Texte poetice din răspunsurile la „Chestionarul istoric” (1893‒1897), text ales şi stabilit, studiu introductiv, note, variante, indice şi glosar de I. Oprişan, Bucureşti, Editura Minerva.

Fochi 1976 = Adrian Fochi, Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX‑lea. Răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densușianu, București, Editura Minerva.

  1. = Răspunsuri la Chestionarul lingvistic al lui B.P. Hasdeu, Biblioteca Academiei Române, București, cotele 3430 și 3432.

Mușlea, Bîrlea 1970 = Ion Muşlea, Ovidiu Bîrlea, Tipologia folclorului. Din răspunsurile la Chestionarele lui B.P. Hasdeu, Bucureşti, Editura Minerva.

Oprișan 1975 = I. Oprișan, Istoricul și valoarea colecției de folclor a lui Nic. Densușianu, în Densușianu 1975, p. V‒LV.

Otescu 1907 = I. Otescu, Credinţele ţăranului român despre cer şi stele, extras din „Analele Academiei Române”. Memoriile Secţiunii literare, Seria II, t. XXIX, p. 425‒506.

Pamfile 1915 = Tudor Pamfile, Cerul şi podoabele lui. După credinţele poporului român, Bucureşti – Leipzig ‒ Viena, Librăriile Socec & Comp., Pavel Suru, C. Sfetea ‒ Otto Harrassowitz ‒ Gerold & Comp.

TAFOC 2023 = Terminologia astronomică românească ştiinţifică şi populară: fenomene, obiecte cosmice şi constelaţii (TAFOC), Cristina Florescu (coordonator), Cristina Florescu, Laura Manea, Elena Isabelle Tamba, Alina‑Mihaela Bursuc, Daniela Butnaru, Cristina‑Mariana Cărăbuș, Maria‑Marilena Ciobanu, Cătălin Galeș, Florin‑Teodor Olariu, Claudius Teodorescu și Gabriela‑Ana Azanfirei (autori), Cluj‑Napoca, Presa Universitară Clujeană.

POPULAR ASTRONOMICAL TERMINOLOGY IN AN UNPUBLISHED TEXT FROM 1896

ABSTRACT

The aim of our article is to analyse the popular astronomical terminology found in a small text from 1896, inserted into a manuscript that includes answers to Densușianu’s Historical Questionnaire. In the Memoriu sent by the teacher Sava Demetrescu, we identified different popular names for some stars and constellations or variants of some known names: the noun Lup, the popular equivalent for the star Alcor, Vaca for Vega and Vițelul probably for Zeta1 Lyrae, Cireada for the constellation Văcarul, Vârtelnița for the constellation Pegasus. The text also attests to the variant Brâul‑lui‑Arion for the Brâul‑lui‑Orion, Polara for Steaua Polară and the variant oiștie, not recorded in Romanian dictionaries, of the noun oiște.

The pages we analysed represent only a small sample of the rich (socio)linguistic, ethnographic, historical and cultural information from the end of the 19th century, as found in the answers to the questionnaires initiated by scholars such as Odobescu, Hasdeu, Densușianu, Otescu.

Keywords: popular astronomical terminology, manuscript archives, N. Densușianu, Ion Otescu, constellations names, star names, Romanian language.

 

* Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide”, Academia Română, Filiala Iași, România (d_butnaru@yahoo.com).

[1] În tabelul ce inventariază răspunsurile la Chestionarul istoric (Densușianu 1975: 334) este scris Șocariciu, deoarece în notația (probabil a lui Nicolae Densușianu) din partea superioară de pe fila 488r este, într-adevăr, scris cu litera Ș, dar pe aceeași pagină și pe fila următoare, respondentul a notat Socariciu.

[2] Forme proiectate pe bolta cerească prin trasarea unor linii imaginare între anumite stele (vezi DAFOC 2023, s.v. asterism).

[3] Importanța studierii terminologiei științifice românești din această dublă dimensiune a fost demonstrată de echipa de cercetare (formată din specialiști lingviști și matematicieni-astronomi) a proiectului Terminologia astronomică românească: științific vs popular. Fenomene, obiecte cosmice și constelații, coordonat de CS I dr. Cristina Florescu. În perioada 2021–2023, acest proiect, desfășurat la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” din Iași, a fost finanțat de UEFISCDI (cod proiect PN-III-P4-ID-PCE-2020-1277), iar în prezent cercetarea continuă în mod independent, fără susținere financiară.

[4] Am notat numele proprii cu inițială majusculă și, în cazul compuselor, am pus cratimă între termeni, conform normelor ortografice acum în vigoare, chiar dacă în manuscrisul pe care îl prezentăm ele sunt scrise uneori cu inițială mică (vezi finalul articolului).

[5] Din alte două localități (Grigoreni din Bacău și cătunul Mănăstirea Bistrița din Neamț) a fost primită aceeaşi reprezentare: „Fiecare din cele trei stele ale Proțapului fiind închipuită că este câte o pereche de boi” (Otescu 1907: 430, nota 5), în majoritatea răspunsurilor doar primele două stele fiind văzute ca Boii-Carului (ibidem: 429).

[6] Deoarece Dicționarul de termeni astronomici: fenomene, obiecte cosmice și constelații (DAFOC) din cadrul TAFOC 2023 a fost redactat, deocamdată, doar până la litera K, am extras informațiile prezentate din interiorul altor articole sau din studiile din TAFOC.

[7] H. 3430: f. 262v: Vârtelniță.

[8] H. 3432: f. 353v: Vârtenița.

[9] Din lista localităților alese de Otescu, în funcție de bogăția răspunsurilor, pentru realizarea lucrării Credinţele ţăranului român despre cer şi stele, lipsește Socariciu, satul unde era învățător semnatarul Memoriului.

[10] În acest caz se pune întrebarea dacă finalul cuvântului este cu hiat (ceea ce ar crea o autentică variantă lexicală) sau cu diftong (ilustrare a unei pronunţii populare, deci ar fi vorba doar de o variantă fonetică, nelexicalizată).